Abordarea problemei privind adaptabilitatea copiilor la mediul şcolar este mereu actuală şi constituie un deziderat major al procesului educaţional care determină performanţa, succesul şi insuccesul şcolar al copilului. Cunoaşterea temeinică a adaptabilităţii la mediul şcolar nu poate fi concepută fără examinarea domeniului sociorelaţional al copilului, iar cele mai semnificative tehnici de investigare a acestei sfere sunt tehnicile sociometrice. Aplicarea tehnicilor sociometrice scoate în evidenţă modul de integrare a copiilor în colectivul şcolar, prezenţa confortului psihologic, comportamentele de relaţionare în grup, gradul de sociabilitate, statusul relaţional şi statusul perceput, coeziunea şi integrarea grupului.

Approaching the problem of children’s adaptability at scholar environment is always actual and is a major desideratum of the educational process, determining performances, scholar success and unsuccess of the children. Thorough knowing of adaptability at scholar environment can’t be understood without examination of the socio-relational domain of the children, and most significant investigation techniques of this sphere are sociometric techniques. Applying sociometric techniques brings in evidence the way of children’s integration in scholar collective, the presence at them of the psychological comfort, behaviors of interacting in group, the level of sociability, relational status and perceived status, cohesion and the integration of the group.