This article localizes the treatise On the Sublime in the Hellenistic culture of the 3rd century. It is by some scholars attributed to Cassius Longinus, while others reject this attribution and cultural context completely. We argue that On the Sublime is by Longinus written and a document that is both a piece of evidence for the cultural change of a decline in the practice of rhetoric and also exemplifies the transformation and subordination of rhetoric to newly emerging concepts in the Hellenistic culture of Late Antiquity. We interpret the changing rhetorical culture its author observes as a state of rhetoric at the end of the movement of the Second Sophistic. The historical frame and the name of the author of the treatise, Longinus, is documented by the Suda and other sources. On the Sublime itself puts rhetorical devices into a new framework exceeding the limits of traditional treatises called rhetorike techne. ‘The sublime’ is present in nature, in god, in humans, and in artifices like writings of rhetoricians, philosophers, poets, and historians. With this contextualization as a universal principle, the sublime, previously used as a criterion of style and thinking, is by Longinus established as a universal concept.

Acest articol încadreaza tratatul „Despre sublim” în cultura elenistica a secolului al III-lea. Este atribuit de unii cercetatori lui Cassius Longinus, în timp ce alii resping complet aceasta atribuire i contextul cultural. Susinem ca „Despre sublim” este scris de Longinus; tratatul este atât o dovada a schimbarii culturale în urma unui declin în practica retoricii, cât i un exemplu de transformare i subordonare a retoricii unor concepte nou aparute în cultura elenistica a Antichitaii târzii. Interpretam cultura retorica în schimbare pe care o observa autorul ei ca pe o stare a retoricii la sfâritul micarii celei de-a doua Sostici. Cadrul istoric i numele autorului tratatului, Longinus, este documentat de Suda i de alte surse. Însui lucrarea Despre sublim plaseaza dispozitivele retorice într-un nou cadru care depaete limitele tratatelor tradiionale, numit „rhetorike techne”. „Sublimul” este prezent în natura, în Dumnezeu, în oameni i în articii precum scrierile retoricilor, losolor, poeilor i istoricilor. Odata cu aceasta contextualizare ca principiu universal, sublimul, folosit anterior ca un criteriu de stil i de gândire, este stabilit de Longinus ca un concept universal.