Violența în școală, sub toate formele sale, constituie o încălcare a drepturilor copilului la educație, sănătate și bunăstare. Nu putem vorbi de o educație de calitate, echitabilă, dacă elevii se confruntă cu violența în mediul școlar. Violența în școală se manifestă atât sub forma unor acțiuni singulare, cât și sub forma intimidărilor permanente, înjosirilor și a hărțuirii sistematice (bullying). Bullyingul este o formă specifică de agresiune, cu caracter repetitiv, sistematic, îndreptat împotriva unei persoane care are dificultăți în a se apăra, în scopul demoralizării acesteia, a diminuării stimei de sine și a minimalizării rolului în grupul social. Spre deosebire de violența fizică, bullyingul include:  violență verbală (insulte, porecle și amenințări);  violență relațională (izolare, răspândire de zvonuri);  violență în mediul online – cyberbullying-ul (postarea în public a mesajelor, pozelor denigratoare etc.) este un fenomen răspândit în școlile din România, lasă răni adânci, iar efectele pe care le produce sunt pe termen lung. Este datoria noastră a tuturor să le oferim copiilor un mediu sigur, în care fiecare copil să fie tratat cu respect. O definiție din punct de vedere legal asupra bullyingului nu există, însă acesta implică un comportament ostil intenționat, fiind implicat un dezechilibru de putere. Vorbim despre bullying în contextul în care o persoană hărțuiește, intimidează în mod constant altă persoană. Scopul acestui comportament constă în rănirea fizică sau emoțională a unui om. Cauzele bullyingului sunt multiple și trebuie considerate la nivel individual. De multe ori bullyul trăiește într-un mediu nesigur acasă și poate el însuși este victima abuzului în familie. De asemenea riscul de abandon școlar este mai mare în această categorie. Probabilitatea de a apărea probleme, în viața acestora, mai târziu, este mai mare. Este bine să nu generalizăm și să înțelegem ce se află în spatele acestor probleme. Bullying-ul nu trebuie acceptat, iar bullyul (cel care exercită agresiunea) poate are nevoie de ajutor. Diferența dintre bullying și comportamentul normal constă în intenția comportamentului și efectul negativ asupra victimei. Copiii și adolescenții învață să ,,voiajeze” relațiile interumane, iar acest proces poate să includă certuri, alianțe sau neînțelegeri. Acest lucru este normal. Atunci când cineva este rănit (emoțional sau fizic) în mod intenționat și repetat vorbim de bullying. Bullyingul în școală poate să apară atât în instituțiile de învățământ, cât și în afara lor, dar bullyingul întotdeauna este generat pe fondul relațiilor create în acest mediu. Cu certitudine, acest fenomen poate lua diferite forme, printre care:  Bullying verbal - acesta se manifestă prin vorbe, uneori și în formă scrisă, fiind vorba de tachinări, injurii, porecle, comentarii de natură sexuală, amenințări, umilire etc.  Bullying fizic - în acest caz vorbim de intimidare fizică, vătămare, atac asupra unei persoane într-un grup, invadarea spațiului personal, hărțuire sexuală, furtul obiectelor etc.  Bullying social - acesta are efecte devastatoare la nivel emoțional, fiind vorba despre latura socială a unei persoane. Bullying-ul social presupune distrugerea reputației și în principal a legăturilor sociale pe care le creează o persoană. Mai precis, poate să însemne: înlăturarea și izolarea voită dintr-un grup, implicarea elevului în situații neplăcute în public, sarcasm dus la extrem, compromiterea stării de bine și a fericirii acestuia etc. Cyberbulling - pe fondul dezvoltării tehnologiei a apărut o nouă formă de bullying, fiind implicate rețelele de socializare și alte aplicații ale mediului digital. În acest caz, sunt asociate acțiuni specifice bullying-ului verbal și social, ele desfășurându-se în mediul online. În cele mai multe situații este vorba de imagini compromițătoare ale unui elev pe social media, propagarea unor informații false despre acesta, furtul de identitate și realizarea unor acțiuni în numele lui etc. Recunoaștem dacă cineva este victima bullying-ului prin modificări de comportament – emoționale, bruște, refuz școlar, furie, izolare socială, tristețe. Copiii mai mici se pot plânge de dureri care nu au cauze medicale, de exemplu dureri de cap sau de burtă. Aceste dureri sunt legate de stres și cei mici sunt chinuiți de aceste simptome; schimburi bruște ale cercului de prieteni; reacții emoționale negative după timpul petrecut online. La nivel școlar, sunt implementate măsuri anti-bullying, printre cele mai importante menționăm:  Dezvoltarea unor programe de informare cu privire la cauzele, consecințele, prevenția bullying-ului și maniera de gestionare a cazurilor de bullying etc.;  Crearea unor proceduri de intervenție în bullyingul din şcoală;  Monitorizarea în permanență a spațiului cu risc ridicat de bullying (curtea școlii, holuri, teren de sport etc.) cu ajutorul unor sisteme de supraveghere video, prevenind astfel cazurile de agresiune;  Implicarea părinților în sesiuni de informare și luarea unor măsuri de comun acord în vederea protecției și securității copiilor;  Identificarea și sprijinirea psihologică a elevilor ce ajung să devină victime ale bullyingului;  Corectitudinea evaluării performanțelor elevilor, în vederea reducerii tensiunilor ce determină cazurile de bullying;  Consecințe clare pentru comportamentul de acest tip, consemnate în regulamentul de ordine interioară;  Desemnarea unor persoane care să vorbească cu elevii ce sunt victime ale bullyingului. Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli: 1. Brainstormingul poate fi o metodă care poate fi folosită pentru introducerea în temă. Copiii pot fi grupați în echipe și primi ca sarcină să scrie pe liste comune tot ce știu despre fenomenul de bullying. Au loc apoi discuții în grupuri mici și apoi la nivel de clasă pentru a decide ce este relevant și ce nu. 2. Studiile de caz, povestirile, întâmplările pot fi elemente care îi angrenează pe copii să participle, să fie interesați, să fie empatici. Cei care doresc să împărtășească o fac în măsura în care se simt confortabil și dezvăluie atât cât pot. 3. Jocurile de rol au seturi clare de reguli, elevii sunt sfătuiți să nu dezvăluie informații personale, să nu își folosească propriul nume în roluri, de asemenea, comportamentul trebuie mediat, niciun elev nu are voie să lovească sau să folosească cuvinte injurioase. Se pot alege anumite situații specifice de bullying, apoi actorii, nume fictive ale acestora și se joacă scenele în fața clasei. Este foarte important în aceste exerciții, să se discute imediat după interpretare, cum s-a simțit fiecare dintre actori, fie el victimă, agresor sau martor. Este foarte interesant aici dacă în rolul de victimă este ales un copil care a avut rol de agresor în viața reală, dacă este posibil, pentru a putea să vadă situația și din alt punct de vedere. 4. Un exercițiu impresionant constă în desenarea unei siluete de copil pe o coală mare, care se decupează pe contur și se prinde pe tablă cu bandă adezivă doar în partea de sus. Li se dă ca temă copiilor să se gândească la o insultă sau un cuvânt ofensator adresat siluetei de la tablă, pe care să nu îl rostească dar în funcție de cât de dureros este să rupă o parte din siluetă (un deget, o bucată din picior, etc) pe care să o păstreze pe bancă, cu mențiunea ca o vor folosi puțin mai târziu. Se pornește în ordine, de la un capăt al clasei, până se ajunge la celălalt și toți elevii trec pe rând pe la silueta de la tablă. Pot colora bucata de pe bancă dar sunt rugați să nu scrie cuvinte. Se revine în ordine inversă pentru a lipi bucățile rupte cu bandă adezivă, pe rând, unul câte unul până silueta este refăcută. La final copiii sunt rugați să își exprime părerea dacă silueta arată la fel ca înainte de acest proces, dacă ceea ce facem are sau nu urmări. Sunt invitați să spună cum cred că se simte cineva care este agresat de un număr mare de ori, dacă rănile se vindecă, dacă cicatricile se văd. 5. Practicarea unui sport sau a unei activități fizice Nu este obligatoriu să fie un sport de contact dacă nu este atras de zona aceasta, orice sport pe care copilul îl face cu plăcere este bun. Beneficiile sunt atât de multe și variate încât nu cred ăa există cineva care să nu fie convins că sportul este bun nu doar pentru sănătatea corpului, ci și a minții. Câteva dintre aceste beneficii: -Fizic: postura corporală corectă, mobilitate articulară crescută, o bună elasticitate musculară și chiar o creștere a masei musculare. Cu alte cuvinte, cineva care practică un sport este, se simte si arată bine. -Psiho-emoțional: practică regulată a unui sport te învață să treci peste dificultăți, peste frustrări, să- -ți depășești limitele și să capeți astfel încredere în sine. Îți îmbunătațește capacitatea de relaționare și integrarea socială. Îți dezvoltă o serie de capacități neuro-cognitive care te pot ajuta în a lua deciziile corecte în rezolarea unei situații conflictuale. -Dezvoltă reflexe neuro-motorii utile: să prinzi, să te feresti, să blochezi. 6. Însușirea unor tehnici de bază de autoapărare Auto-apărarea presupune o varietate de tehnici de eschivă, de iesiri din diverse prize efectuate de către adversar, de blocare sau deviere a unor lovituri și de contra-atac cu ajutorul cărora putem face față cu succes unei agresiuni fizice. Rezultatele vor fi pe măsura eforturilor. Dacă vrem să creăm niște deprinderi noi, cheia o reprezintă exersarea periodică a noilor deprinderi. 7. “Colegii mei” - Pe o foaie de hârtie roagă copiii participanți să deseneze o floare cu 5 petale. În mijlocul florii vor scrie numele unui coleg sau a unei colege. Organizați-vă în așa fel încât numele fiecărui coleg să fie scris o singură dată pe o singură foaie. Roagă-i pe copii să dea exemple de calități pe care o persoană le poate avea. Notează aceste calități pe tablă, unde vor rămâne pe parcursul întregii activități. Copiii vor scrie pe fiecare petală câte o calitate pe care o are colegul al cărui nume este trecut în centru. La finalul activității fiecare copil va prezenta și va oferi floarea celui al cărui nume este trecut pe floare. 159 8. “O Mână de ajutor” - Scrie pe fiecare dintre degete, numele unei persoane căreia i-ai putea cere ajutorul în cazul în care ai fi in pericol. Aceste exerciții îi fac pe copii să fie mai empatici, să privească cu mai multă atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lor și să nu mai tolereze comportamente agresive în mediul școlar. CONCLUZII 1. Este datoria tuturor să identifice, raporteze și să oprească bullying-ul (elevi, profesori, părinți și autorități). 2. Bullying-ul poate fi oprit doar prin efortul colectiv. 3. Atât victima cât și agresorul au nevoie de ajutor multidisciplinar: psihologic, școlar și familial. Victimele ar trebuie să fie ajutate să proceseze traumele emoționale și să își recapete încrederea în sine. Acest lucru se poate face dacă se simt în siguranță, atât la școală cât și acasă. Agresorul ar trebui ajutat să înțeleagă de ce nu este acceptabil un astfel de comportament, dar și să aibă ocazia să discute despre propriile probleme. 4. Respectul reciproc ar trebui să existe, indiferent de rasă, religie, apartenență socială, abilități școlare, etc. Respectându-ne reciproc vom trăi într-o lume mai bună.Bibliografie -Identity.Education – 2020, A fi EU - ghid informativ despre bullying și cum putem crea spații mai incluzive și sigure; - Mureșan Lavinia Mirela, 2021, Prevalența fenomenelor de bullying și cyberbullying întâlnite; - în cadrul ciclului de observare și orientare a elevilor, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca; - Unicef Moldova, 2019, Bullying-ul în rândul adolescenților din Republica Moldova, Chișinău, Centrul de Investigații și Consultanță „SocioPolis; - Turchină Tatiana, 2021, Prevenirea bullying-ului, Universitatea de Stat din Moldova.