Umanitatea a fost, încă din cele mai vechi timpuri, preocupată de mecanismele de funcționare ale propriei capacități intelectuale și de dezvoltarea abilităților de comportament social adecvat. În context educațional, cunoașterea acestor fenomene sunt esențiale, atât pentru educatori, cât și pentru educabili și susținătorii acestora, mai ales în contextul actual, când alte fenomene sociale capătă amploare, iar aici facem referire în special la fenomenul de bullying și violență școlară. Se poate susține că, prevenirea bullyingului ar putea avea ca prim punct de plecare atât cunoașterea dezvoltării inteligenței emoționale, inteligenței sociale și incluziunii școlare, cât și aplicarea tehnicilor potrivite pentru ca fiecare participant la educație să contribuie în mod eficient și plăcut. În momentul în care s-a început cercetarea fenomenului de inteligență, psihologii s-au concentrat pe aspectele cognitive, precum memoria sau rezolvarea de probleme, neaxându-se în mod special pe aspecte precum sentimentele sau emoțiile. Cu toate acestea, au existat și cercetători care au luat în considerare și aspectele non-cognitive; astfel, David Wechsler definește inteligența ca fiind capacitatea globală a individului de a acționa în vederea atingerii unui anumit scop, de a gândi rațional și de a se adapta eficient mediului în care trăiesc. Se face, așadar referire atât la elementele intelectului, cât și elementele nonintelectului, precum factorii afectivi, sociali și personali, introducându-se lent conceptul de inteligență emoțională. O altă componentă esențială este inteligența socială, adică modul în care oamenii au capacitatea de a-și utiliza abilitățile sociale pentru a se integra societății și comunităților din care fac parte. Deși sunt concepte distincte, inteligența socială nu poate exista fără inteligență emoțională, și nici invers; ele se completează și se intersectează deseori în vederea atingerii unui potențial maxim, abilitățile sociale precum: empatia, comunicarea eficientă, sau abilitățile de rezolvare a conflictelor fiind esențiale în devenirea noastră ca oameni. Se pleacă de la premisa că aceste două componente ale umanității contribuie și eficientizează procesul de incluziune școlară și de prevenire a fenomenului bullying. Într-un context în care provocările sunt din ce în ce mai puternice, avem nevoie de cât mai multă conexiune socială, comunicare eficientă și influențe umane personale, iar incluziunea școlară devine un deziderat.