Dacă cazurile de comitere a greşelilor şi a neglijenţei în practica profesională a medicilor sunt prevăzute, într-o anumită măsură, în literatura medico-legală, atunci problema cazurilor nefericite din practica medicală nu este cunoscută. De multe ori putem considera logic că o mare parte a cazurilor neadecvate de tratament pot fi explicate de circumstanţele întâmplătoare care nu puteau fi prevenite din timp. În medicină, cazul fortuit reprezintă complicaţiile apărute la etapa de diagnosticare sau de tratament care puteau fi evitate numai în cazul renunţării la tratamentul efectuat, ceea ce nu este posibil în cazul concret. Criteriul principal este următorul: imprevizibilitatea survenirii acestui rezultat în medicina contemporană. În acest caz se aplică prevederile art.20 CP RM. Persoana care a comis o faptă prejudiciabilă nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale. Persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile ale faptei sale şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

This article is dedicated to the problem regarding the unfortunate cases which can appear in the medical practice. The basic difference between the “casus” and medical malpractice consists in the following: if in the case of medical negligence or self-insurance the harmful consequence could be foreseen, than in case of medical casus its coming cannot be expected and foreseen in a reasonable way. The author submitted to a detailed research the problem of release from criminal liability of the medical workers in case when they are put in front of the situation unknown or unforeseeable for them that could induce the patient to the grievous bodily harm or death. Some new definitions are proposed to be applied.