Articolul prezintă o serie de răspunsuri legate de întrebarea dacă într-un context pragmatic se poate vorbi despre educația istorică din multiplele sale perspective, ținând cont de faptul că acesta este un mod de a gândi, de a selecta, de a revizui și de a folosi dovezi din diferite surse pentru a explicați complexitatea unei situații și descoperiți ce s-a întâmplat și de ce.

The article presents a number of answers related to the question whether in a pragmatic context one can speak about historical education from its multiple perspectives, taking into account that this is a way of thinking, selecting, reviewing and using evidence from different sources to explain the complexity of a situation and discover what happened and why.