Crearea şi redarea chipurilor scenice constituie o preocupare artistică permanentă a fiecărui coregraf. Ideile şi temele îmbinate în soluţii creative formează esenţa expunerii coregrafice contemporane. De multe ori chipul coregrafic în balet este identic cu protagonistul, adică cu personajul spectacolului. Esenţa chipului coregrafic este concepută de maestrul de balet, care, fiind reprodusă de interpret, capătă o întruchipare individuală în spectacol. Coregraful are sarcina să identifice un echivalent vizual al conceptului despre imaginea personajului, să conducă spre o dominare absolută sau relativă a categoriei etice a lui. Aspectul etic în balet este exprimat mereu prin prisma dimensiunii estetice. Prin analiza spectacolelor clasice de balet autorul încearcă să descifreze tipologia chipurilor scenice în contextul creării conceptului regizoral‑coregrafic al spectacolului de balet contemporan, evidenţiind trei grupuri principale: chipuri‑simboluri, chipuri‑categorii şi chipuri‑funcţii. Fiecare categorie este caracterizată şi exemplificată detaliat. Totodată, sunt expuse câteva reguli‑principii în scopul organizării şi interpretării chipurilor principale în spectacol. În concluzie se menţionează că diversitatea tipurilor de chipuri artistice este determinată de apartenenţa lor la tip, de legile de dezvoltare interioare şi de „materialul” folosit de fiecare artă.

Creating and rendering stage images is a permanent artistic concern of every choreographer. The ideas and themes combined in creative solutions are the essence of the contemporary choreographic exposition. In ballet, the choreographic image is often identical with the protagonist, that is, with the character in the ballet. The basis of the choreographic image is designed by the ballet master. Reproduced by the performer, it acquires an individual embodiment in the choreographic performance. The choreographer has the task to identify a visual equivalent of the concept of the character’s image, to lead to an absolute or relative domination of his ethical category. The ethical aspect in ballet is always expressed through the prism of the aesthetic dimension. The author tries, through the analysis of classical ballet performances, to decipher the typology of stage images in the context of creating the directorial‑choreographic concept of the contemporary ballet show. In this context, three main groups are highlighted: images‑symbols, images‑categories and images‑functions. Each category is characterized and exemplified in detail. At the same time, some rules‑principles are exposed in order to organize and interpret the parts of the main characters in the ballet performance. In conclusion, it is mentioned that the diversity of types of artistic images is determined by their belonging to the type, the laws of internal development and the „material” used by each art.