În articol se abordează problematica unei învățări necesitatea căreia a apărut datorită accentuării caracterului social al învățării în general în noile condiții comunitare, printre care se înscrie și „slăbirea dorinței de a gândi, pur și simplu, elementar”. Când învățarea individului este subordonată socialului, iar dimensiunea umană este condiționată, nu în ultimul rând, și de calitatea învățării, acest factor devine determinant în complexitatea procesului de învățare ca atare. Este vorba de învățarea-rețetă, care este o învățare raportată la contextul nemijlocit al elevului, o învățare practică neproblematică, dar utilă, oferindu-i elevului șansa de a se orienta în universul social al realității zilei de azi. Ideea care susține învățarearețetă este utilitatea celor învățate în viața cotidiană, socială în vederea satisfacerii unui scop precis, nemijlocit.

The article addresses the issue of learning, the necessity of which has arisen due to the emphasis on the social character of learning in general in the new community conditions, among which is included „the weakening of the desire to think, simply, elementary”. When individual learning is subordinated to the social, and the human dimension is conditioned, not least, by the quality of learning, this factor becomes decisive in the complexity of the learning process as such. It is about recipe-learning, which is a learning related to the student’s immediate context, a non-problematic but useful practical learning, giving the student the chance to orient himself in the social universe of today’s reality. The idea that supports the learning-recipe is the usefulness of what is learned in everyday, social life in order to satisfy a precise, immediate goal.