Introduction. Contemporary armed conflicts are characterized by a multifaceted blend of combat strategies, encompassing conventional and unconventional weaponry, regular and irregular forces, terrorist actions and acts of organized crime, indiscriminate violence and outside international law. Material and methods. A retrospective bibliographic study was conducted on the evolution of combat strategies employed by the U.S. Armed Forces, NATO member countries, and international UN Peacekeeping Operations over the past 25 years. Results. The way of organizing and providing medical assistance in local military conflict differs from the principles governing medical support in major armed conflicts. The staging of the treatment system and the evacuation of the wounded follows a crucial time-based framework known as the '10-1-2(+2)' rule: "10"– immediate measures to stop bleeding within 10 minutes of the injury; "1" – evacuation to the medical treatment facility capable of performing resuscitation and stabilizing vital functions.; "2" – timely transfer to a medical formation equipped for Damage Control Surgery and Resuscitation within 2 hours of the injury; "+2" – performing the surgical intervention, stabilization of vital functions, and diagnostic preparations for strategic evacuation within 4 hours of the injury. Conclusions. Resulting from the specific particularities of the local military conflict, the planning of medical support as well as the complex of treatment and evacuation measures, force health protection, medical logistics, require adaptation to the real tactical and medical situation created

Introducere. Conflictul militar contemporan poate fi caracterizat ca o combinaţie a diverselor moduri de de luptă, utilizând armele convenţionale şi neconvenţionale, forţe regulate şi neregulate, acţiuni teroriste şi alte acte de criminalitat e organizată, violenţă nediscriminatorie şi alte acțiuni care contravin dreptului internaţional.. Material și metode. A fost realizat un studiu bibliografic retrospectiv din ultimii 25 de ani a evoluţiei modului de luptă ale Forţelor Armate ale SUA, ţărilor membre NATO, precum şi operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii ONU. Rezultate. Modul de organizare şi acordare a asistenţei medicale în conflictul militar local diferă de la principiile sprijinului medical în conflictul militar major. Eşalonarea sistemului de tratament şi evacuare a răniţilor se bazează pe imperativul intervalului recunoscut ca „10-1-2(+2)”: „10” – controlul căilor respiratorii şi hemostaza provizorie – până la 10 minute de la momentul rănirii; „1” – evacuarea la formaţiunea medicală cu capabilităţile de efectuare a resuscitării/stabilizării funcţiilor vitale; „2” – evacuarea la formaţiunea medicală care asigură asistenţa chirurgicală de urgenţă – până la 2 ore de la momentul rănirii; „+2” – efectuarea intervenţiei chirurgicale, stabilizarea funcţiilor vitale, diagnosticarea rectificată vizând pregătirea răniţilor pentru evacuare strategică – până la 4 ore de la momentul rănirii. Concluzii. Reieşind din particularităţile specifice ale conflictului militar local, planificarea sprijinului medical cât şi complexul de măsuri de tratament şi de evacuare sanitaro -igienice şi antiepidemice, logistica medicală necesită adaptare la situaţia tactică şi medicală reală creată.