Dezvoltarea economică și socială a comunităților, trebuie bazată pe sporirea confortului și calității vieții a cetățeanului de rând, asigurarea unui mediu ambiant curat și favorabil sănătății umane. Un aspect deosebit de important este asigurarea continue cu energie electrică și termică a localităților în perioada de tranzit - de la utilizarea combustibililor fosili la sisteme energetice total regenerabile. Chiar dacă în ultimele decenii Statele dezvoltate au renunțat, practic în întregime, la utilizarea combustibililor cu rang sporit de poluare a mediului ambiant și au pus accent pe utilizarea gazelor naturale, problema impactului civilizației asupra naturii continuă să fie una din cele mai actuale. Creșterea populației în zonele urbane presupune extinderea în continuare a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, impune implementarea măsurilor de economisire a resurselor energetice, modernizarea surselor de termoficare prin implementarea cogenerării și sporirea eficienței lor. Pe prim plan, în perioada ”de tranzit”, este optimizarea distribuției producției de căldură între sursele ce funcționează în regim de cogenerare și centralele termice dotate cu CAF, introducerea sistemelor de control automatizat la stațiile de pompare, cât și pentru punctele termice centrale sau individuale, instalate nemijlocit la branșamentul consumatorului. Majoritatea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică au fost concepute și dezvoltate în conformitate cu unele reguli, la prima vedere excesive, pentru domeniul dat, cum ar fi: 1. Inelarea tronsoanelor rețelelor termice primare în zonele urbane cu sarcini termice considerabile; 2. Rezervarea de putere la sursele de termoficare; 3. Implementarea liniilor de interconexiune între circuitele de termoficare separate. Conformarea cu regulile respective, în cazul operării cu un SACET extins, nu garantează un rezultat care poate fi dorit sau așteptat în vederea ”încărcării” unor surse ce funcționează în regim de producere combinată a energiei termice/electrice și, respectiv, ”descărcării” surselor de energie termică dotate doar cu generatoare de căldură, utilizând infrastructura existentă a rețelelor termice și menținând regimul hidraulic minim necesar la consumatorii de energie termică din zonele periferice. Anume problema asigurării presiunilor disponibile minim necesare pentru asigurarea debitelor de agent termic la consumatori impune implementarea Sistemelor Geo-informaționale care, de fapt, sunt și baze de date sistematizate în format digital, fiind la baza modelării regimurilor hidraulice. La baza articolului sunt descrise regimurile hidraulice elaborate și implementate în SACET or. Chișinău, prezentate aspectele de sporire a eficienței funcționării CET prin sporirea zonelor de acțiune, cât și măsurile primordiale ce urmează a fi implementate în perioada 2022 - 2025. În final toate eforturile au fost direcționate spre eficientizarea proceselor tehnologice cum ar fi:1. Diminuarea consumului de gaze naturale la centrale termice dotate cu CAF cu cca 3 mil. m3/an; 2. Reducerea pierderilor de energie termică prin stratul izolant al conductelor cu peste 40 mii. Gcal/an. Echivalent cu cca 5 mil. m3/an; 3. Sporirea livrărilor de energie electrică în rețeaua națională cu peste 8 mil. kWh/an; 4. Diminuarea pierderilor de agent termic prin scurgeri cu cca 300 mii m3/an, echivalent la 12 mii Gcal/an.