Abordarea elitară a societăţii reprezintă un subiect nou de cercetare atât în istoriografia românească, cât şi în cea europeană. Deşi acest subiect a pătruns în circuitul ştiinţific, am constatat că avem foarte puţine studii despre vestimentația elitelor comerciale autohtone în perioada caldă a anului. Dacă ne referim la comerțul românesc, putem afirma că, din cauza dominației străine în acest spațiu pe parcursul mai multor secole, constituirea unei elite comerciale autohtone s-a produs destul de anevoios. Pe lângă negustorii autohtoni, în comerțul românesc s-au implicat și cei străini (greci, armeni, evrei, turci), aducând cu ei, în târgurile românești, veșminte atât din spațiul oriental, cât și din cel occidental. În perioada caldă a anului, negustorii autohtoni purtau cămașă și pantaloni largi (șalvari), iar drept acoperământ de cap le servea ișlicul din catifea. Negustoresele purtau cămăși albe, care erau bogat decorate, purtau fuste de diferite culori, iar în calitate de acoperământ de cap ele purtau marame țesute, iar ca podoabe – salbe de mărgele. Vestimentația acestor negustori a fost influențată de moda vest-europeană precum și de cea orientală. Cu toate acestea, în vestimentația tuturor categoriilor de vârstă, chiar și în mediul elitelor, se mențineau unele reminiscențe ale tradiției autohtone. Reprezentanții păturilor neprivilegiate, chiar dacă le permitea buzunarul, nu aveau dreptul să poarte haine și podoabe scumpe. Așadar, în perioada vizată, îmbrăcămintea mai rămânea și un însemn important al apartenenței sociale.