În ultima perioadă, practica judiciară din Republica Moldova la capitolul aplicarea măsurilor preventive privative de libertate atestă o dinamică sporită, legată de aplicarea preponderent de către instanțele judecătorești naționale a arestului la domiciliu, atunci când se solicită aplicarea celei mai aspre măsuri de constrângere – arestul preventiv. Această practică a debutat datorită mai multor factori, unul dintre care este determinat de faptul că Republica Moldova a pierdut un număr relativ mare de cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în ultimii ani, iar o bună parte din ele se refereau la încălcarea art. 5 – Libertatea și siguranța persoanei, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Însă practica ne demonstrează că asigurarea de către organul de poliție a respectării restricțiilor, impuse odată cu aplicarea sau prelungirea arestului la domiciliu, este problematică, din diverse motive, inclusiv: imposibilitatea supravegherii fizice timp de 24 de ore a învinuitului/inculpatului; folosirea în arest la domiciliu de către învinuit a tehnologiilor moderne de comunicare; lipsa resurselor umane (angajați ai poliției) care să asigure pe o perioadă îndelungată de timp respectarea măsurii preventive, etc.

Recently, the judicial practice in the Republic of Moldova regarding the application of preventive custodial measures shows an increased dynamic, related to the predominantly application by national courts of house arrest, when the application of the harshest coercive measure is requested – preventive arrest . This practice started due to several factors, one of which is determined by the fact that the Republic of Moldova lost a relatively large number of cases before the European Court of Human Rights in recent years, and a good part of them referred to the violation of art. 5 – Freedom and security of the person, from the European Convention on Human Rights. However, practice shows us that the enforcement of the restrictions imposed by the police body with the application or extension of house arrest is problematic, for various reasons, including: the impossibility of 24 - hour physical surveillance of the accused/defendant; the accused’s use of modern communication technologies under house arrest; lack of human resources (police employees) to ensure compliance with the preventive measure over a long period of time, etc.