Este general acceptată ideea că emoția se referă la o serie de stări psihice ce includ experiențe subiective, conduite expresive (corporale, faciale etc.) cât și răspunsuri fiziologice periferice (bătăile inimii, respirația etc.). De asemenea, există o largă acceptare a ideii că emoțiile reprezintă o trăsătură centrală în orice model psihologic al minții umane. Dincolo de aceste elemente general acceptate, orice altceva legat de emoție, poate fi subiect de dezbatere. Astfel, există o pleiadă de abordări ale emoției: unii autori văd emoțiile ca fiind caracterizate de pattern-uri relativ coerente ale unor răspunsuri subiective, expresive și fiziologice. Alții notează surprinzătoarea lipsă de cuplare între componentele răspunsului emoțional, subliniind variația ce există în cadrul răspunsurilor asociate cu o anume emoție. Totuși, sunt și autori care subliniază ideea că toate stările mentale implică experiențe subiective, conduite expresive și răspunsuri psihologice, sugerând totodată, că aceste trei elemente nu oferă cu adevărat o definiție unică a emoțiilor per se. Abordări din curentul controverselor actuale, includ și alte aspecte în studiul lor, cum ar fi: ce se consideră a fi o emoție, cine poate avea o emoție (copiii, animalele) și care ar fi cele mai bune metode de studiu al emoțiilor. Vom analiza în lucrarea de față diferențele existente între opiniile și accentele științifice, reflectate în varietatea foarte mare a perspectivelor asupra emoției. Pentru a organiza numeroasele perspective (de multe ori contradictorii) asupra emoției, am considerat util să găsim o serie de elemente corelate, fundamentale care ne vor ajuta în decelarea acestor abordări. Teoriile respective vor fi prezentate într-o manieră grafică și sistematică.

It is widely agreed that emotion refers to a collection of psychological states that include subjective experience, expressive behavior (e.g., facial, bodily, verbal), and peripheral physiological responses (e.g., heart rate, respiration). It is also widely agreed that emotions are a central feature in any psychological model of the human mind. Beyond these two points of agreement, however, almost everything else seems to be subject to debate. Some theorists view emotions as being characterized by unique and relatively consistent patterns of subjective, expressive, and physiological responses. Others note the surprisingly loose of coupling among emotion response components, and highlight the variability in responses associated with any particular emotion. Still others emphasize the idea that all mental states involve subjective experience, expressive behavior, and physiological responses and suggest that these three responses don’t really provide a unique definition of emotion per se. Other points of view in the current controversy include also other elements in their study: what counts as an emotion, who has emotions (infants, animals), and what the best methods are for studying emotion. Our paper presents these differences in opinion and scientific emphasis which are reflected in the wide range of perspectives on emotion. To organize the myriad perspectives on emotion (often contradictory), we find it useful to consider a series of interrelated elements, fundamentally, which help us to separate all these approaches. These theories will be presented in a graphically and systematically way.