(Kiel), Sergiu HEGHEA, Vitalie BURLACU, Andrei COROBCEAN (Chișinău) Așezarea preistorică de la Trinca-La Șanț a intrat în vizorul arheologilor încă de la începutul anilor 80 ai sec. XX. Primele cercetări prin săpături au fost întreprinse în anul 1999, având drept scop verificarea șanțului și valului, vizibil și în prezent, și încercarea de atribuire cultural-cronologică a acestui sistem de apărare. O altă etapă de cercetare a avut loc în anul 2011, având practic același obiectiv, ca și precedenta campanie. Recent, au fost reluate prospecțiunile geofizice și săpăturile arheologice. Campania din anul 2022 a avut ca obiectiv principal finalizarea întocmirii planului magnetometric, început în toamna anului 2016. Cercetările au fost efectuate în cadrul proiectului CRC 1266, D1 – Scales of Transformation, parte a clusterului de cercetare suportat financiar de către Universitatea Christian-Albrecht din orașul Kiel, Germania. Situl ocupă un promontoriu calcaros, protejat din câteva părți prin maluri abrupte, situat la periferia de SV a satului Trinca, r-nul Edineț. După finalizarea prospectărilor magnetometrice, rezultatul obținut a deschis perspectiva verificării stării de conservare a stratului de cultură și a complexelor surprinse. Procesarea și interpretarea datelor a oferit posibilitatea expunerii pe baza organizării interne a așezării. Astfel, pe imaginea magnetometrică pot fi distinse două etape de ocupare, pentru prima corespunde dispunerea caselor în două șiruri ovale alungite iar pentru ce-a de a doua locuințele sunt aranjate liniar (Fig. 1, A-B). Planificarea campaniei din anul 2022 a fost axată pe verificarea prin secțiuni și sondaje a unor anomalii cu intensitate diferită. Una din secțiuni a fost trasată pe o anomalie ce corespundea, ca mărime, cu resturile unei locuințe de suprafață. Pentru a doua secțiune s-a ales unul din șanțurile de apărare surprinse pe scanare. Iar prin sondaje au fost verificate diferite zone din interior. Locuința de suprafață cercetată, prezintă un interes aparte în plan arhitectural, fiind diferită de tradiționalele platforme des întâlnite în siturile cucuteniene (Fig. 2, A). Podeaua și fundația pereților au fost adâncite în roca de calcar. Resturi mai mult sau mai puțin compacte de lut ars care proveneau de la pereți s-au păstrat pe latura de SE a locuinței. În interiorul locuinței au fost dezvelite câteva amenajări pentru lucru sau depozitare și două vetre. Șanțul de apărare, săpat în rocă, avea trei metri la deschidere și se adâncea până la 1,8 m, fiind trapezoidal în secțiune (Fig. 2, B).