Problema violenței în relațiile de cuplu este o problemă care preocupă diferite societăți, deoarece ea există oriunde, ocupând un loc aparte în domeniul violenței umane, chiar dacă numărul real al victimelor acestui tip de violenţă este imposibil de cuantificat. Aceasta a devenit o preocupare mai mult din perspectiva politicilor sociale de prevenire și combatere a acestui fenomen și mai puțin ca subiect principal. În ciuda demersurilor legislative naționale și internaționale, problema violenței în familie, rămâne a fi una dintre cele mai sistematice și răspândite încălcări ale drepturilor omului din întreaga lume, cât şi o manifestare extremă a inechității de gen. Unul din răspunsurile la această problemă la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, a constituit Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, care, de fapt a fost ratificată și de Republica Moldova. Convenția de la Istanbul reprezintă un pilon crucial în combaterea violenței, un instrument internațional de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor, dar și o foaie de parcurs puternică pentru asigurarea egalității de gen. Astfel, autorii români Mitrofan N., Mitrofan I. definesc violența în relațiile de cuplu drept atitudini și conduite cu caracter heteroviolent ce se produc între membrii familiei, în contextul unui climat conflictual sever ce indică o deteriorare semnificativă a funcționalității familiei. Ceea ce este important de specificat aici, că violența are loc între cei doi parteneri, iar calitatea de victimă o are atât bărbatul, cât și femeia. Cu toate acestea, toate datele statistice prezentate ne arată că victimele violenței în familie sunt peste 90,4% de femei, tendință mai veche, care se menține și în această perioadă. De aceea, violenţa împotriva femeilor este percepută drept violență pe bază de gen. În sensul Convenției de la Istanbul, violenţa bazată pe gen este definită ca fiind un rezultat şi o manifestare a relaţiilor inegale de putere dintre bărbaţi şi femei, ignorând egalitatea de şanse, egalitatea în drepturi şi obligaţii. În cele din urmă, menționăm că atât violența, cât și relațiile dintre parteneri, nu poate fi tratate în același mod, deoarece ne aflăm într-o continuă schimbare dictată de avansarea societăţii şi a tehnologiei și în acest sens vorbim de schimbarea de roluri dintre bărbaţi şi femei, status-roluri femeii în relațiile de cuplu, în familie.