În cadrul oricărei activităţi sociale, sunt posibile încălcări și abuzuri. Nu fac excepţie în acest sens nici autorităţile publice și nici persoanele ce activează în cadrul lor. Prin acte sau acţiuni, acestea pot leza drepturi ale persoanelor fizice sau juridice. Temeiul constituţional al contestării actelor autorităţilor publice și al răspunderii acestor autorităţi pentru vătămările aduse prin nesocotirea sau încălcarea drepturilor și libertăţilor legitime ale persoanei rezultă și din art. 52 din Constituţie, dar este prevăzut expres în art. 53 intitulat Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Acest drept este garantat prin instituirea unui control asupra actelor administrative, dar și a răspunderii patrimoniale a statului pentru vătămările aduse persoanelor prin fapte ilegale sau erori ale funcţionarilor publici. Dreptul menţionat este o garanţie constituţională de asigurare a celorlalte drepturi și libertăţi constituţionale, un suport juridic pentru exercitarea diverselor forme de control asupra activităţii autorităţilor publice (Constituția RM). Referindu-ne în mod nemijlocit la Constituția Republicii Moldova, precizăm că în art. 53 aceasta prevede: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.” Analizele și interpretarea logico-juridică a normelor ne ghidează spre a constata, și a împărtăși opinia lui C. Guzun (Dreptul constituțional al persoanei vătămate de o autoritate Publică), că dreptul constituțional analizat ia naștere și poate fi exercitat în două situații: în primul rând, în cazul în care persoana este vătămată în drepturile sale prin activitatea administrativă a autorităților publice și, în al doilea rând, în cazul în care aceasta este prejudiciată prin erori admise în procesele penale.