Prezența unor fortificații (Saharna, Stolniceni, Codreanca etc.) preistorice în Basarabia este semnalată, începând cu primele decenii ale sec. XX, în lucrările lui Z. Arbore (1904), Șt. Ciobanu (1924), P. Constantinescu-Iași (1932) ș.a. În perioada postbelică, prin eforturile cercetătorilor G. Smirnov, T. Passek, G. Fedorov ș.a., este desfășurată o amplă campanie de periegheze arheologice, în urma cărora au fost identificate mai multe situri fortificate din epoca fierului. În același timp încep și primele săpături arheologice la ele (Saharna Mare, Saharna Mică și Butuceni). În anii ’60–’90 ai sec. XX, grație contribuției cercetătorilor T. Zlatkovskaia, M. Romanovskaia, I. Niculiță ș.a. sunt investigate cetățile Mateuți, Rudi, Butuceni, Potârca etc. Primele decenii ale sec. XXI sunt marcate de ample cercetări perieghetice și săpături arheologice în regiunea Nistrului Mijlociu, în centrul atenției fiind fortificațiile de la Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna „La Revechin” ș.a. Tot în această perioadă (a. 2009), începe procesul de identificare și de cercetare a fortificațiilor încadrate în prima epocă a fierului (Saharna Mare / „Dealul Mănăstirii”, Saharna „Rude” ș.a.), necunoscute anterior. Astfel, la momentul de față, ca urmare a diferitor tipuri de investigații arheologice, în spațiul pruto-nistrean sunt cunoscute vestigiile a circa 100 fortificații din epoca fierului, dintre care 11 sunt atribuite culturii Saharna, din prima epocă a fierului, și 89 – culturii getice (a doua epocă a fierului). Nivelul de cercetare al acestora este diferit: 19 –prin săpături arheologice multianuale; 26– prin sondaje sau prin intermediul unei singure campanii arheologice; 55 – prin cercetări de suprafață. În perspectivă, pentru cercetarea vestigiilor fortificațiilor din epoca fierului, devine actuală utilizarea metodelor non-invazive: prospecțiuni aeriene (inclusiv LIDAR), geofizice, foraje pentru prelevarea probelor de sol etc.