Într-o perioadă istorică de anihilare a tendințelor de libertate a artistului, de aservire a doctrinei sale, a apărut grupul oniric, condus de către Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov. Am încercat, în această comunicare, în baza opiniilor lui Leonid Dimov, să-mi focalizez atenția asupra esteticii promovate de acest grup care a pătruns în spațiul literar, nesubordonându-se legilor creației literare impuse de nomenclatura comunistă. Chiar dacă preocuparea pentru vis este străveche, oniricii își propuneau producerea unui vis prin limbaj și nu prin utopii precum suprarealiștii sau prin metamorfoze precum romanticii. Încercând să construiască o lume care să spargă limitele impuse de politic, Leonid Dimov a valorificat legitățile visului, îmbinându-le cu tehnicile literare anterioare. De menționat însă, că scriitorul a adus diferite forme de inovații în modul de a crea literatură, propunând o transformare a lumii în imagini, organizate după modelul legislativ al visului. Limbajul lui Leonid Dimov este ca o explozie lexicală, dublată de un carnavalesc și o fantezie remarcabile. Creând vise, autorul cuprinde întreg existențialul, pătrunzând el însuși în aceste lumi născocite, străine, chiar neomenești.