Dialoguri pentru violino și violoncello (în original Dialogues) este o creație scrisă în anul 2011 semnată de către compozitorul Vladimir Ciolac. Conform textului omagial de pe clavir această lucrare este dedicată violoncelistului Cristian Florea, recunoscut drept unul dintre cei mai valoroși muzicieni de talie internațională, ce se manifestă în calitate de dirijor, manager artistic, profesor și impresar, artist european în adevăratul sens al cuvântului, fapt care l-a motivat pe compozitor să-i dedice această lucrare. Dialoguri pentru violino și violoncello ocupă un rol important în susținerea formării portofoliului componistic deoarece reprezintă o experiența nouă în domeniul muzicii camerale pentru vioară, fiind una dintre cele mai recente lucrări. Ținem să menționăm că în palmaresul maestrului, pe lângă sonate, sonatine și variațiuni pentru diferite instrumente ce se înscriu în cadrul genurilor muzicii instrumentale de cameră, aceasta este singura lucrare cu un titlu ce presupune prezența unui program. Opusul dat are o structură ce conturează în mod evident forma tradițională alcătuită din trei părți, iar din punct de vedere a tonalității poate fi caracterizată ca o lucrare instabilă, plină de tumulturi de semne accidentale cu suporturi intonaționale de bază. Prima parte este Andante con espressione, măsura de două pătrimi, partea a doua Adagio, păstrează aceeași măsură de două pătrimi, iar finalul Allegro, măsura de patru pătrimi. Remarcăm faptul că între cele trei părți există contraste, manifestate mai evident între părțile a doua și a treia, reieșind din caracteristica tempoului lent–repede și expunerea materialului muzical ce conturează o diferențiere acută a ritmului — în partea a doua predominarea pătrimilor și optimilor, iar în partea a treia — a optimilor și șaisprezecimilor. De asemenea, în prima și a doua parte se relevă un contrast doar la nivel de țesătură muzicală, deoarece tempo-urile se înscriu în cercul celor antropocentrice. Conform dicționarului limbii române, dialogul reprezintă o modalitate de expunere care redă convorbirea directă a două (în cazul lucrării nominalizate) sau a mai multor persoane (personaje) și marchează diverse valori expresive: sentimente, simțiri, atitudini și păreri. În acest sens este oportună citarea celebrei fraze a poetului și prozatorului german Christian Johann Heinrich Heine: „Muzica începe acolo unde se termină cuvântul”. Astfel, compozitorul Vladimir Ciolac găsește o modalitate originală de a reda o frumoasă convorbire dintre două personaje cu ajutorul sunetelor muzicale.