Rudolf Joseph Lorenz Steiner (1861–1925), filosof, pedagog, artist, ezoterist, orator austriac, este cunoscut prin intermediul a peste 350 de volume ca iniţiator al Euritmiei, al şcolii şi pedagogiei Waldorf, cercetător al operei lui Goethe, fondator al antropozofiei şi al Societăţii Antropozofice, creator al medicinei antropozofice, al agriculturii biodinamice. Campania dusă de Steiner în favoarea ideii sale politice despre societatea tripartită a avut succes în rândul clasei muncitoare şi a dat naştere primei școli Waldorf (1919, Stuttgart). Activitatea practică a grădinițelor şi școlilor Waldorf, din perspectiva istorică, demonstrează legături apropiate cu tendinţele educaţiei contemporane: instituţiile de învăţământ au autonomie financiară şi de predare, părinţii şi educatorii colaborează având interese comune în dezvoltarea copilului. Disciplinelor tradiționale li se conferă un nou sens, conform pedagogiei steineriene, la care se adaugă altele noi, propuse de Steiner: euritmia pedagogică, artistică şi terapeutică, educaţia plastică, serbările cu manifestări muzicale, lirice și dramatice. Numeroasele manifestări artistice au ca scop dezvoltarea și armonizarea capacităților intelectuale, emoționale, fizice ale copilului, oferind o educație holistică. Scrierile teoretice şi filosofice ale lui Steiner atrag atenţia prin diversitatea lor şi devin uneori subiectul unor înflăcărate polemici. Ideile sale reformatoare au şi în prezent un impact major în multe domenii, mai ales în educaţie, medicină şi agricultură. Inovațiile steineriene sunt aplicate în şcolile Waldorf, şcolile de euritmie, instituțiile de pedagogie curativă și în clinicile antropozofice.