Semnată în 1974, Sonata pentru vioară şi pian de Viorel Munteanu continuă tradiţiile enesciene şi se distinge printr-un limbaj muzical inedit care, alături de sobrietatea formei, plasează acest opus printre cele mai reprezentative exemple ale muzicii instrumentale de cameră româneşti din a doua jumătate a sec. XX. O atenţie deosebită se acordă explorării surselor de inspiraţie folclorică şi de influenţă bizantină ce generează construcţia intonaţional-tematică a întregii creaţii şi o înrudesc cu opusurile muzicii moldoveneşti. Astfel, abundenţa de simboluri sonore şi elemente specifice spaţiului „mioritic” relevă aspectele esenţiale ale concepţiei interpretative a muzicienilor autohtoni. Creaţia a fost prezentată în premieră la Chişinău în cadrul ediţiei a XXV-a a Festivalului Internațional Zilele Muzicii Noi. Prin acest articol autoarea doreşte să aducă un omagiu regretatei violoniste Angela Molodojan care a realizat cu o deosebită măiestrie artistică, originalitate şi rafinament muzical partiţia viorii în creaţia menţionată.