Cercetările științifice realizate în cadrul proiectului „Calitatea actului de justiție și respectarea drepturilor persoanei în Republica Moldova: cercetări interdisciplinare în contextul implementării Acordului de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană”sunt axate pe un șir de subiecte și probleme de importanță pentru urmarea cursului european al Republicii Moldova, implementarea prevederilor Acordului de asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană și consolidarea statului de drept. Un pilon important în procesul de integrare europeană ar putea fi știinţa juridică autohtonă, or rezultatele cercetărilor juridice au la bază jurisprudența statelor europene, experiența acumulată de state, de instituții, de diverse entități privind reformarea sistemului judiciar și nu numai, care fiind analizate și evaluate adecvat pot furniza asistenţă şi soluţii în dezvoltarea socială, politică şi economică a Republicii Moldova. În ce măsură ştiinţa dreptului satisface acest imperativ ne poate mărturisi radiografierea cercetărilor ştiinţifice realizate în acest domeniu, inclusiv utilizarea lor în activitatea cotidiană a autorităților, instituțiilor publice, funcționarilor și altor entități. Reforma judiciară și de drept a atins nivelul de suprasaturație în societate. Multiplele proiecte elaborate cu concursul multor experți europeni așa și rămân neimplementate, doar mijloacele oferite din fondurile europene se consumă și, bănuim, că în mare parte nu potrivit destinației. În acest context este firesc să ne întrebăm care este contribuția și impactul științei juridice autohtone asupra reformei judiciare și de drept? Care este ponderea cercetărilor științifice autohtone utilizate în procesul de legiferare? În ce măsură Ministerul justiției utilizează produsul științei juridice autohtone la elaborarea și promovarea proiectelor legislative? Dar comisiile Parlamentului? Deputații Parlamentului? Care este atitudinea ministerelor, altor instituții publice, funcționarilor față de cercetările științifice în ramurile aferente activității acestora? În perioada celor cca trei decenii de independență în Republica Moldova au fost elaborate și publicate sute de lucrări ştiinţifice, cu rezultate originale, fie teoretice sau experimentale, de semnificație pentru ştiinţă şi practica aplicării dreptului. Mai mult, au fost susținute câteva sute de teze de doctorat, prin care se promovau elemente novatorii pentru dezvoltarea dreptului, recomandări metodico-aplicative pentru cei ce aplică legea și, cel mai important propuneri de lege–ferenda, menite să contribuie la perfecţionarea legislației naționale, la consolidarea regimului de protecție a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor,la eficientizarea administraţiei de stat şi locale, la dezvoltarea culturii juridice în societate, la promovarea proceselor integraţioniste europene, la asigurarea ordinii de drept. Evident, se atestă o rezervă privind valorificarea produsului științei juridice autohtone, soluția de perspectivă fiind revizuirea atitudinii guvernanței publice privind cercetarea juridică și fructificarea acesteia întru satisfacerea nevoilor publice, or este de avut în vedere că pentru realizarea acestor cercetări sau făcut investiții, fie din partea statului, fie din alte surse. Un subiect indispensabil reformei judiciare ține de răspunderea judecătorului, inclusiv în forma răspunderii penale. Dilema centrală privind aplicabilitatea normelor materiale prin care se instituie răspunderea penală s-a concentrat în jurul procedurii propriu-zise de tragere la răspundere penală, în cadrul căreia trebuie să se asigure, pe de o parte, principiul inevitabilității pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, iar pe de altă parte, să se respecte garanțiile de independența și imunitate funcțională (inviolabilitatea) a magistraților. În acest context se impune revizuirea normelor de procedură și perfecționarea acestora, prin prisma clarității, accesibilității și previzibilității, în vederea tragerii la răspundere juridică a judecătorilor, evident, în unison cu îmbunătățirea normelor materiale privind răspunderea acestora. Alăturat, evaluarea garanțiilor juridice privind independența judecătorilor urmează a fi testată după următoarele trei criterii: • reguli clare, prescrise privind conflictul de interese; • garanții funcționale de independență și inviolabilitate acordate prin lege; • autonomie organizatorică si procesuală. Acceptarea poziției de candidat a Republicii Moldova pentru aderarea la UE impune eforturi și măsuri suplimentare într-o serie de domenii cheie precum: reforma justiției, combaterea corupției și administrația publică – proces care la rândul său suscită cercetări tematice privind îmbunătățirea politicilor anticorupție regionale în conformitate cu prevederile Articolul 29 al Tratatului Uniunii Europene urmărindu-se a asigura cetățenilor un nivel înalt de siguranță într-un climat de libertate, securitate și legalitate, prin prevenirea și combaterea infracțiunilor, a crimei organizate, inclusiv a corupției și a fraudei. Adoptarea și punerea pe rol a Codului administrativ al Republicii Moldova a determinat oportunitatea cercetării mai multor norme, în speță a celor ce vizează suspendarea actului administrativ. Legiuitorul nu a fost explicit atunci când a admis suspendarea actului administrativ în lipsa unor prevederi exprese, or acest fapt, lăsat la libera discreție a organului decizional, poate uşor da naştere unor abuzuri, iar înseși suspendarea actului administrativ la scară largă ar denatura voința legiuitorului, de principiu.În unison reglementărilor privind suspendarea actului administrativ (art.164, alin.(3), Cod administrativ) ridică mai multe semne de întrebare și instituția cererii prealabile și procedurii prealabile din Codul administrativ (art. 162-170), or pornind de la faptul că nesoluționarea cererii/petiției în termenul prevăzut de lege este tratată de legiuitor ca o respingere a cererii, este greu de argumentat rațiunea și necesitatea depunerii în acest caz a cererii prealabile (care presupune astfel o adresare repetată a persoanei cu aceeași cerere în principal, însoțită de contestarea refuzului primit). Dreptul de adresare directă în instanța de contencios administrativ în asemenea cazuri (în baza art. 208 alin. (3) din CA al RM) este cu mult mai eficient și rezonabil, decât dreptul de a depune cerere prealabilă la autoritatea administrativă (în baza art. 166 din CA al RM). Inacceptabil este însă că de cele mai multe ori dreptul în cauză este „transformat” într-o obligație de respectare a procedurii prealabile, ocolirea căreia poate fi soldată cu îngrădirea accesului la justiție. În această ordine de idei este important este ca respectarea procedurii prealabile în cazul nesoluționării cererii în termenul prevăzut de lege sau respingerii cererii să nu devină obligatorie, adică, până la urmă, să rămână doar o opțiune (un drept) al reclamantului. Evenimentele social-politice din ultimii ani au scos în evidență discursul de ură – fenomen social relativ puțin cercetat, deși cu repercusiuni asupra climatului de liniște, de stabilitate, și ordine în societate, astfel încât cercetarea științifică a acestuia este oportună și chiar necesară, inclusiv din perspectiva elaborării unor soluții privind prevenirea și sancționarea acestuia. Dezvoltarea tehnologiilor informaționale, a rețelelor de socializare și a mass-media online, favorizează și amplifică discursul fricii, intoleranța, inclusiv generează noi forme de manifestare a acestui fenomen și, cei mai important înlesnește răspândirea lui rapidă în spațiul virtual. Prin urmare eforturile științifice sunt justificate, ba mai mult, fiind necesară extinderea ariei de cercetare, or fenomenul discursului de ură aduce atingere unui cerc larg de relații sociale - relații interetnice, politice, mediatice, religioase, informaționale, etc. Integrarea jurisprudenței ChEDO în practica judiciară produce un impact simțitor asupra actului de justiție, îndeosebi în ce privește calitatea acestuia, respectarea legalității și consolidarea protecției drepturilor și libertăților persoanei, în speță contra faptelor de tortură sau de tratamente inumane și degradante. Având în vedere caracterul evolutiv al Convenţiei, ca instrument juridic ce urmează a fi interpretat în contextul realităților existente la zi, nu este exclusă posibilitatea, ca anumite fapte catalogate ceva timp în urmă ca tratamente inumane şi degradante şi nu ca tortură, să primească o calificare, mai diferită în viitor, păstrând însă cu fermitate nivelul crescând de exigenţă în ce privește protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În lumina Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale sunt pasibile de interpretare și reglementările privind limba în care se desfășoară procesul penal, precum și dreptul la interpret - cerințe care se încadrează în dreptul la un proces echitabil garantat în art. 6 CEDO. Potrivit cercetărilor legislația națională nu conține un mecanism funcțional privind verificarea faptului cunoașterii și înțelegerii de către persoanele suspectate sau acuzate a limbii în care se desfășoară procedura penală, precum și dacă au sau nu au nevoie să fie asistate de un interpret, context în care sunt promovate propuneri de lege-ferenda privind modificarea și completarea normelor aferente, în speță: – art. 16 C.pr.pen. al RM, care să prevadă și traducerea actelor procurorului, precum și faptul că victima sau partea vătămată pot beneficia de traducerea informațiilor esențiale exercitării drepturilor lor în cadrul procedurilor penale într-o limbă pe care o înțeleg; – art. 229 alin.(2), C.pr.pen. al RM, care să prevadă că plata pentru activitatea interpretului și a traducătorului trebuie să fie asigurată de stat, cu excepția cazurilor de neprezentare a bănuitului, învinuitului sau inculpatului la acțiunea de urmărire penală sau în ședința de judecată, fiind citat legal în acest sens; respectiv modificarea și completarea art. 250 și art. 401 alin. (1), pct. 5) C.pr.pen. al RM; – art. 85 alin. (4), pct. 2, C.pr.pen. al RM, care să prevadă obligația interpretului și traducătorului de a prezinta organului de urmărire penală, procurorului și instanței de judecată documentul ce confirmă autorizarea sa; doar în baza acestei autorizări, organele judiciare vor admite participarea acestor subiecți în procesul penal. Un factor perturbator pentru justiția actuală, pentru drepturile și interesele legitime ale persoanei, îl prezintă declarațiile cu rea voința, de natură să producă variate consecințe nefaste, deseori soldate cu prejudicii considerabile. În acest context, ocrotirea juridico-penală a declarațiilor producătoare de consecințe juridice (art.309, 311, 312, 314, și alte norme din C. pen. al RM) implică o actualitate nuanțată, or o pârghie eficientă în asigurarea legalității în cadrul probatoriului penal o constituie legea penală, cu norme clare, accesibile și previzibile. De alfel, anume în astfel de condiții poate fi garantată stabilirea obiectivă, prin intermediul interdicțiilor și măsurilor de drept penal, a împrejurărilor cauzei. Bineînțeles, o cerință ar fi existența unei concordanțe depline dintre normele de drept penal și cele de procedură penală. Totodată, pot exista situații în care furnizorul de declarații nu poate, din diferite motive obiective, să facă declarațiile, în forma cerută de lege, autorității abilitate (spre exemplu, este stabilit cu traiul peste hotarele țării, lipsa pe o perioadă îndelungată din țară, suferă de maladie gravă, care pune în pericol viața ș.a.). În aceste cazuri, organele judiciare abilitate, au obligația de a găsi remedii, clar că în limitele cadrului procedural în vigoare, în vederea audierii persoanelor și documentării declarațiilor respective. În raport cu situațiile, în care furnizorul de declarații, în persoana martorului, nu poate, din motive de securitate, să facă declarațiile, în forma cerută de lege, se consideră oportună, potrivit cercetărilor științifice, modificarea și completarea normelor aferente (audierea să fie efectuată de către judecătorul de instrucție în condițiile art. 110 C. pr. pen. al RM, indiferent de gravitatea infracțiunilor asupra cărora acest martor face declarații). O preocupare de interes a cercetătorilor antrenați în proiect vizează cercetarea științifică a acelor instituții și reglementări care într-o măsură sau alta au fost ocolite sau care posedă un caracter contradictoriu, conțin lacune, incoerențe etc. În acest context, instituţia protecţiei dreptului la executarea obligaţiei este una din cele mai „nevalorificate” în știința juridică și jurisprudența autohtonă, astfel încât operarea unei analize complexe a normelor de reglementare și practicii aplicării acestora prin prisma ultimelor modificări a Codului civil este oportună și necesară. Alăturat, de interes științific major sunt normele civile modernizate stipulate la art.2003 Cod civil al Republicii Moldova, cu referință la excluderea obligației de reparare a prejudiciului cauzat persoanei, dacă acest prejudiciu a fost cauzat pentru protecția necesară a valorilor fundamentale într-o societate democratică, prin dezvăluirea informației prin intermediul mass-mediei. Astfel, urmărind scopul protecției interesului public, legiuitorul a statuat expres în norma stipulată al art.2003 C. civ. al RM că repararea prejudiciului se exclude dacă cel care l-a cauzat a săvârșit o faptă de protecție a valorilor fundamentale într-o societate democratică și a dezvăluit o informație prin intermediul mass-mediei. Dat fiind caracterul novatoriu al normei civile în cauză, utilizarea mai multor noțiuni generale în textul normativ, susceptibile de interpretare extensivă, precum „valori fundamentale”, „societate democratică”, „mass-media”, „protecție necesară” s-a impus o cercetare științifică atentă și profundă a acestor reglementări, explicarea noțiunilor împricinate, apelând la surse doctrinare, la jurisprudență, pentru dezvălui sensul, scopul urmărit de legiuitor și a pune la dispoziția beneficiarilor actului de justiție soluții de aplicabilitate.Procesul de integrare prezumă armonizarea cadrului legislativ din diverse domenii ale vieții sociale și economice, perspectivă din care sunt pertinente studiile comparative, inclusiv privind reglementarea raporturilor de muncă. Or, prin abordarea comparativă a diferitor instituții de drept pot fi identificate practici pozitive și avansate, benefice pentru dezvoltarea legislației naționale. Astfel, abordarea comparativă a reglementării măsurilor de protecție socială a angajaților prin asistența medicală prezintă un interes indubitabil și pentru țara noastră anume din perspectiva perfecționării normelor în cauză. Plină de semnificație teoretică și practico-aplicativă este tratamentul hotărârilor judecătorești în cauzele civile, accentul fiind plasat pe trăsăturile specifice hotărârii judecătorești, pe criteriile care o diferențiază de alte acte ale instanței, pe tipologia hotărârilor judecătorești, înseși hotărârea judecătorească fiind catalogată ca act de procedură menit să soluționeze cauza și să restabilească drepturile încălcate. Cercetările științifice realizate în cadrul proiectului cuprind și probleme ce vizează domeniul securității naționale, provocările și amenințările existente, inclusiv celor de sorginte teroristă., precum și rolul comunicării strategice – ca instrumentar de reacție a instituțiilor guvernamentale din Republica Moldova în vederea gestionării adecvate a sectorului de securitate. Or, războiul în toi din Ucraina pune în evidență că comunicarea strategică servește drept pilon și suport necesar împotriva manipulării, dezinformării, falsului și minciunii, capabil să combată fenomenul alterării realității publice, mesajului agresiv, de destabilizare a situației social-politice. În acest context se impune cu acutitate consolidarea și dezvoltarea comunicării strategice, transformarea acesteia într-un instrument viabil al sectorului de securitate națională. Culegerea de lucrări ştiinţifice de specialitate „Studii și cercetări juridice”, Partea Nr. 5/2022 reflectă sinteza cercetărilor științifice realizate în cadrul proiectului în I-ul semestru al anului 2022. Cercetările înfățișate în culegere pot servi drept suport de asistență pentru factorii decizionali la elaborarea politicilor publice în domeniul justiției și armonizarea legislației naționale la standardele europene. Totodată, lucrarea poate fi de interes și utilitate pentru cei antrenați în cercetare, pentru reprezentanții instituțiilor de drept și, nu în ultimul rând, pentru deputați, politicieni și alte persoane cu implicație în viața social-politică din Republica Moldova.