Calitatea realizării unei justiţii corecte poate fi considerată în mare măsură direct proporţională cu profesionalismul înfăptuirii acţiunilor de urmărire penală, care nemijlocit în fiecare cauză în parte este dirijat de problematica administrării probelor. În segmentul procesual care reglementează buna înfăptuire a investigației penale, toate normele de drept ce incriminează sau definesc termenii de probă, mijloc de probă, specificând atribuțiile ofițerului de urmărire penală și a procurorului în obţinerea, propunerea, admiterea și aprecierea suficienței acestora. Astfel, se constituie cu adevărat o pondere distinctă, pentru faptul că acestea sunt totalmente concentrate pentru identificarea și stabilirea stării de jure a faptei ilicite comise, precum şi din considerentul că, în cele mai des întâlnite momente ale procesului penal, este invocată chestiunea legată de dovezi şi de utilizare a procedeelor legale pentru obținerea acestora. Evaluarea calitativă și deplină a fiecărei probe în parte constituie acel proces psihologic și mintal de apreciere, potrivire și analiză a probelor obținute pentru a formula o concluzie asupra rolului și importanței acestora, și anume cu privire la constatarea tuturor circumstanțelor ce urmează a fi predispuse procesului de probare. Prin urmare, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au obligativitatea să clarifice situația creată din punct de vedere multilateral, conducându-se în activitatea sa de prevederile legii, ca în final să emită o hotărâre bazată exclusiv pe dovezile administrate în cadrul procesului penal.

The quality of achieving a fair justice can be considered to a large extent directly proportional to the professionalism of the criminal prosecution actions, which is directly directed in each individual case by the problem of the administration of evidence. In the procedural segment that regulates the proper conduct of the criminal investigation, all the legal norms that incriminate or define the term evidence, means of evidence, as well as specify the powers of the criminal investigation officer and the prosecutor in obtaining, proposing, admitting and assessing their sufficiency, really constitute a distinct weight, for the fact that they are totally concentrated for the identification and establishment of the de jure status of the illegal act committed, as well as from the consideration that, in the most common moments of the criminal process, the issue related to evidence and the use of legal procedures to obtain them. Thus, the qualitative and full evaluation of each individual piece of evidence constitutes that psychological and mental process of appreciation, matching and analysis of the evidence obtained in order to formulate a conclusion on their role and importance, namely on the ascertainment of all the circumstances that are to be predisposed the trial process. Therefore, the criminal investigation body and the court have the obligation to clarify the situation created from a multilateral point of view, guided in its activity by the provisions of the law to finally issue a decision based exclusively on the evidence administered in the criminal process.