Articolul este dedicat abordării naiului de către T. Chiriac, unul din cei mai importanți compozitori contemporani din Republica Moldova, care are o predilecție aparte pentru acest instrument. O dovadă în acest sens este și faptul că naiul este inclus practic în toate partiturile sale, fapt mărturisit de însăși compozitorul, care rămâne fascinat de sonoritatea acestuia. Maestrul cunoaște în cele mai mici detalii tehnica de interpretare la nai, notând deseori în partituri indicații foarte precise legate de notație, sonoritate, diapazon și procedee tehnice de interpretare — spre exemplu, notarea precisă a notelor ce rezultă din flageolet, accentelor specifice naiului, remarca „semi-șoptit” ce implică o sonoritate obținută prin procedeul „suflare fără sunet” ș.a. Totodată, putem afirma că compozitorul tratează naiul și la nivel arhetipal-conceptual, egalându-l cu sonoritatea vocii umane, în partitura Dacofonia Nr.2, unde putem găsi un exemplu de monolog original susținut de două linii sonore — nai și narator — care se completează în mod organic: naiul interpretează o melodie în manieră vorbită, iar naratorul recită versul muzicalizat. Un loc cu totul special compozitorul îl oferă naiului în fragmentele doinite, mizând pe posibilitatea naiului de a exprima și a imita plânsul, tânguirea, bocetul, aidoma vocii umane. În acest sens compozitorul apelează la indicații precise de interpretare specifice naiului, legato în portamento. Articolul conține exemple muzicale din creațiile compozitorului T. Chiriac pentru nai, ce reprezintă un model de abordare profundă a acestui instrument, atât pe plan conceptual cât și ca tehnică de interpretare.