This study pleads for the use of the term “integral linguistics” for the theory of language created and developed by the Romanian linguist Eugenio Coseriu starting with the middle of the twentieth century. The term was proposed by Coseriu himself only in 1981, when he contributed in the second edition of the National Congress of Linguistics in San Juan with a presentation named “Fundamentas y tareas de la lingüistica integral (Basis and tasks of integral linguistics)”. The term was not so much used in the world of linguistics, except for some of Eugenio Coseriu’s disciples, who clearly understood the amplitude of his vision on language (like Johannes Kabatek in Germany or Mircea Borcilă and all his followers in the linguistic school from Cluj-Napoca, Romania). The rationale for promoting the name of “integral linguistics” for the theory created by Eugenio Coseriu is based on some arguments listed and detailed in this study: integral linguistics has a unitary object, the language as a cultural object, studied from all relevant perspectives; it is based on a solid and well integrated philosophy of language (with ideas from Aristotle, Humboldt and Hegel and many other philosophers fundamenting Coseriu’s vision on language); it includes most relevant ideas from linguists who preceded Coseriu’s theory, in a constant integrative effort; it relates to other theories of language, clarifying its position in connection with different lines of study opened especially in the second half of the twentieth century; it proposes extremely valuable instruments and concepts adequate for the study of language and it offers the perspective of continuation and development of the study of language.

Acest studiu pledează pentru utilizarea termenului de „lingvistică integrală” pentru teoria limbajului creată și dezvoltată de lingvistul român Eugeniu Coșeriu începând cu mijlocul secolului XX. Termenul a fost propus de însuși Coșeriu abia în 1981, când a contribuit la cea de-a doua ediție a Congresului Național de Lingvistică de la San Juan cu o prezentare intitulată „Fundamentas y tareas de la lingüistica integral (Bazele și sarcinile lingvisticii integrale)”. Termenul nu a fost atât de folosit în lumea lingvisticii, cu excepția unora dintre discipolii lui Eugeniu Coseriu, care au înțeles clar amplitudinea viziunii sale asupra limbii (ca Johannes Kabatek în Germania sau Mircea Borcilă și toți adepții săi din școala lingvistică de la Cluj-Napoca, România). Rațiunea promovării denumirii de „lingvistică integrală” pentru teoria creată de Eugeniu Coșeriu se bazează pe câteva argumente enumerate și detaliate în acest studiu: lingvistica integrală are un obiect unitar, limba ca obiect cultural, studiat din toate perspectivele relevante; se bazează pe o filosofie solidă și bine integrată a limbajului (cu idei de la Aristotel, Humboldt și Hegel și mulți alți filozofi care fundamentează viziunea lui Coșeriu asupra limbajului); cuprinde cele mai relevante idei de la lingviştii care au precedat teoria lui Coșeriu, într-un efort de integrare constant; se raportează la alte teorii ale limbajului, clarificându-i poziţia în legătură cu diferite linii de studiu deschise mai ales în a doua jumătate a secolului XX; propune instrumente și concepte extrem de valoroase adecvate studiului limbajului și oferă perspectiva continuării și dezvoltării studiului limbajului.