Astăzi, fenomenul crimei organizate atrage din ce în ce mai mult atenţia publicului, guvernelor naţionale şi organizaţiilor internaţionale. În măsura în care grupurile criminale sunt implicate în periculosul joc al proliferării armelor, în migraţia inegală, în coruperea guvernelor naţionale şi în penetrarea sistemului financiar global, crima organizată transfrontalieră este o ameninţare la adresa siguranţei naţionale şi personale a fiecărui cetăţean în parte. Prevenirea oricăror forme de crimă transfrontalieră, inclusiv cele enumerate mai sus, reprezintă o sarcină dificilă dar necesară pentru toate ţările1 . Deoarece Europa îşi consolidează cooperarea cu statele ex-sovietice prin intermediul unor programe cum ar fi Politica Europeană de Vecinătate, aceasta încearcă să implice autorităţile locale şi regionale, precum şi actori din sfera nonguvernamentală, în procesul de eficientizare a managementului şi cooperării transfrontaliere2 . Republica Moldova nu este şi nu se va afla în viitorul apropiat în faţa vreunei ameninţări majore de tip militar clasic, însă estimările realiste evidenţiază că adevăratele riscuri la adresa statului sunt de natură nemilitară şi mai ales internă, manifestându-se în domeniile economic, financiar, social, ecologic şi în tendinţe separatiste. Uneori, riscurile insuficient evaluate dar mai ales ignorate se pot materializa în adevărate catastrofe, adică în evenimente neprevăzute, cu consecinţe de mare amploare, adesea tragice. Evoluţia unei societăţi, schimbările determinante ce au loc în cadrul acesteia sunt de natură să permită apariţia şi extinderea unor fenomene infracţionale, ce trebuie cunoscute şi studiate în vederea limitării şi combaterii lor, prevenirii şi contracarării unor astfel de fapte antisociale. Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislaţii extrem de permisive factorului extern, slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupţia din ţara noastră, dar şi din alte ţări, au creat oportunităţi şi breşe excepţionale pentru expansiunea şi mondializarea organizaţiilor criminale. Pe fondul acestor profunde transformări, dar şi al multor altora, au apărut, s-au amplificat şi s-au diversificat fenomene noi cum sunt crima organizată, traficul de droguri, materiale explozive, chimice, radioactive, terorismul, agresiunea informaţională însoţită de criminalitatea în acest domeniu, precum şi multe altele asemenea manifestări, care împiedică procesele paşnice de progres al naţiunilor, afectează liniştea şi siguranţa cetăţenilor. Cu toate eforturile depuse, nici cele mai avansate state din punct de vedere economic, tehnic, tehnologic şi pe alte planuri nu s-au dovedit invulnerabile la aceste noi ameninţări şi pericole. Fiind o „poartă” spre Europa, Republica Moldova, prin poziţia ei geopolitică şi geostrategică, resimte la frontierele sale presiuni ale criminalităţii organizate transfrontaliere. Printre acestea se numără migraţia, în cele două forme de manifestare, − imigraţia şi emigraţia, traficul de droguri, traficul de fiinţe umane, traficul de armament, muniţii, materiale explozive, traficul cu autoturisme de lux furate, contrabanda de bunuri şi produse (bunuri din patrimoniul naţional, cultural, droguri, ţigări, băuturi alcoolice, produse petroliere, medicamente etc.). Criminalitatea transfrontalieră are o dimensiune internaţională care înseamnă că un grup criminal acţionează pe teritoriul mai multor state, o dimensiune transnaţională care se referă la cooperarea pe care grupurile criminale de diferite naţionalităţi o realizează între ele pentru a controla anumite pieţe. Scopul fundamental al structurilor criminalităţii organizate îl reprezintă capitalizarea continuă, respectiv acumularea de resurse prin mijloace ilegale, fiind vizate îndeosebi domeniile tradiţionale (trafic de droguri, contrabandă, evaziune fiscală, şantaj etc.), precum şi domeniile de noutate (terorism, trafic de armament, de persoane, privatizări, societăţi de valori mobiliare etc.). Este evidentă capacitatea extraordinară a grupărilor criminale de a identifica şi exploata cu rapiditate noi domenii care le oferă posibilităţi de a obţine profituri uriaşe (traficul ilegal de imigranţi, obţinerea de fonduri şi subvenţii de la stat, trafic de organe umane, infracţiunile informatice etc.)3 . Gama de manifestare a riscurilor transfrontaliere are tendinţa de extindere şi de diversificare şi, ca atare, este necesar ca noile forme de manifestare să fie sesizate, combătute, monitorizate şi lichidate la timp. Un rol important în acest demers îl au analizele de risc care trebuie situate pe agenda de lucru a echipelor manageriale de la toate eşaloanele ierarhice ale instituţiilor cu atribuţii de frontieră. Dintre fenomenele perturbatoare ce se manifestă în societatea noastră, cel de crimă organizată a cunoscut o amplificare alarmantă, generând o serie de noi probleme pe lângă cele specifice societăţilor cu care au loc procese de schimbare şi transformare. Favorizată de caracterul subteran şi disimulat al activităţilor pe care le presupune, crima organizată a pătruns cu uşurinţă în structurile administrative, economice şi politice punând în pericol climatul ce ar trebui să asigure construcţia statului de drept. Crima organizată este tot mai mult în atenţia opiniei publice naţionale, internaţionale şi a organizaţiilor de orice tip. Problema prezintă mai multe faţete şi poate fi analizată din diferite perspective. Se consideră, astfel, o tendinţă în creştere de a considera acest fenomen o ameninţare chiar şi la adresa siguranţei naţionale, în special datorită faptului că până acum grupările infracţionale nu au fost implicate doar în activităţile de proliferare a armelor, ci şi în migraţia clandestină, traficul de fiinţe umane, coruperea guvernelor naţionale şi infiltrarea unui sistem financiar global din ce în ce mai interdependent. Amploarea pe care a luat-o fenomenul crimei organizate în societatea noastră face să fie absolut necesar să cunoaştem principalele modalităţi de manifestare a ei şi evoluţia acestora, pentru că numai cunoscându-le putem interveni să prevenim combaterea fenomenului. Dezbaterile ce au avut loc în diverse organisme internaţionale, cu ocazia unor întruniri desfăşurate sub egida ONU, au propulsat criminalitatea transnaţională pe agenda temelor prioritare ale cooperării internaţionale. Concluzia la care s-a ajuns în documentele de lucru ale Consiliului Europei este aceea că, actualmente, pentru statele europene problemele majore ale securităţii interne se structurează în jurul evoluţiilor alarmante ale crimei organizate, proliferării armelor de distrugere în masa, extremismului politic şi terorismului. Crima organizată ridică un set de probleme în faţa pieţei mondiale în curs de integrare. Acest lucru este cu atât mai valabil cu cât munca de poliţie continuă să fie o responsabilitate esenţială locală şi naţională, iar mecanismele de colaborare internaţională sunt încă insuficient dezvoltate. Datorită faptului că multe dintre grupurile crimei organizate operează dincolo de frontierele lor naţionale, activităţile lor au, în mod evident, consecinţe internaţionale. Astfel, omniprezenţa grupurilor infracţionale în Rusia constituie o problemă nu numai pentru această ţară, ci şi pentru întreaga comunitate internaţională. Desigur, acest lucru este valabil şi pentru alte grupuri infracţionale care operează în alte ţări. Chiar dacă crima organizată este un tip de manifestare întâlnită de-a lungul istoriei în toate ţările, dezvoltându-se odată cu societatea, periculozitatea sa ca fenomen cu implicaţii majore atât la nivel de stat, cât şi pe plan internaţional a crescut considerabil în ultimii ani, mai ales de când a devenit parte a procesului de globalizare. Fiind în strânsă legătură cu un alt fenomen devastator cum este corupţia, fenomenul crimei organizate duce la distrugerea principiilor de organizare a societăţii în stat. Unul din efectele majore ale unui înalt nivel de manifestare a crimei organizate într-un stat este pierderea încrederii cetăţeanului în rolul şi eficienţa activităţii instituţiilor statului din care face parte şi dezvoltarea convingerii că dreptatea şi protecţia individuală pot fi găsite tocmai la cei care au alterat fundamental instituţiile statului – reţelele crimei organizate. Prin spălarea banilor, prin corupţie, prin slăbirea instituţiilor statului şi pierderea încrederii cetăţenilor în existenţa statului de drept, crima organizată subminează bazele democratice şi economice ale societarii. Acest fapt a determinat conducerea a numeroase state să lanseze apeluri pentru încheierea unor convenţii multilaterale, prin care să se acorde puteri mai mari şi noi sarcini autorităţilor naţionale cu competenţe în combaterea criminalităţii organizate. Complexitatea fenomenului crimei organizate scoate în evidenţă şi alte concluzii, pornind tocmai de la faptul că este parte intrinsecă a procesului de globalizare4 : – implică şi afectează indivizi din toate categoriile sociale, de la cei umili, fără speranţa unui loc de muncă şi a unui viitor decent pentru ei şi familia lor, până la cei din sferele înalte economice, financiare şi decizionale; – contracararea crimei organizate nu este apanajul unui singur tip de instituţie a unui stat, ea putând deveni eficientă numai în situaţia creării unui curent generalizat de implicare a instituţiilor fundamentale ale statului, organizaţiilor internaţionale, organizaţiilor neguvernamentale, asociaţiilor cetăţeneşti şi a fiecărui individ în parte; – eficienţa luptei împotriva fenomenului crimei organizate, în contextul procesului de globalizare, rezultă numai din cooperarea pe plan internaţional; – succesul de durată al luptei împotriva fenomenului crimei organizate are la bază asigurarea unei educaţii reale prestate la nivel de individ atât în statele - sursă, cât şi în statele - ţintă ale vectorilor purtători de acţiuni ilegale. În lume, la ora actuală, apar mai multe potenţiale ameninţări la adresa ordinii generale care se manifestă şi se dezvoltă în sfera politicului, economicului, socialului. O primă ameninţare o constituie profiturile considerabile realizate din tranzacţii, de cele mai multe ori ilegal realizate de organizaţiile criminale transnaţionale, care sunt „investite” pentru a penetra organismele principale de conducere ale statului şi pentru a-şi extinde influenţa asupra vieţii politice, asupra sectorului economic, în special a celui financiar-bancar, comercial, industrial, dar nu în ultimul rând asupra mass-media pe care încearcă să o controleze şi să o folosească în formarea unor imagini deformate în legătură cu activităţile ilicite ale acestora. A doua mare ameninţare o constituie consolidarea gradului de profesionalizare a mediilor criminale şi structurilor crimei organizate. În acest sens, se amplifică şi diversifică gradul de intelectualizare a crimei organizate, prin observarea în interiorul structurilor mafiote a persoanelor ce ocupă posturi oficiale în domeniul financiar-bancar, comerţului, justiţiei, administraţiei, comunicaţiilor, logisticii etc. O altă ameninţare o reprezintă schimbările produse la scară planetară în plan politic, economic, social şi progresele tehnologice înregistrate în ultimii ani, care au permis crimei organizate să devină o forţă mondială exploatând în planul său libertatea de circulaţie, liberalizarea politicilor de migrare, dezvoltarea comerţului liber, aplicarea unor înalte tehnologii în comunicaţii, tehnicile sofisticate ale transferului banilor. Organizaţiile criminale sunt capabile să tulbure sau să dezorganizeze organismele internaţionale, dar riscul cel mai mare este al penetrării economiilor cu sume de bani provenite din crima organizată,permiţându-le să preia controlul şi să utilizeze forţa economică în interes propriu şi în detrimentul societăţii. Puternicele transformări în plan economic şi politic în fosta URSS au oferit posibilitatea organizaţiilor criminale să pătrundă pe teritoriul multor ţări. În Rusia, din cauza haosului generat de tranziţie şi de slăbirea controlului asupra obiectivelor militare, au fost sustrase din unităţile militare arme şi substanţe radioactive folosite la fabricarea focoaselor nucleare ce sunt tranzitate şi prin Republica Moldova în drumul lor câtre beneficiarii statelor occidentale şi posibile organizaţii teroriste. Un câmp favorabil pentru astfel de activităţi este Transnistria. Iată deci că un nou pericol ne ameninţă: exportul ilegal şi vânzarea pe piaţa neagră în Occident, în Orientul Mijlociu şi în Asia de Sud-Est de arme şi materiale nucleare provenind din arsenalele fostei URSS. Trendul actual este determinat de implicarea reţelelor crimei organizate în mai multe tipuri de activităţi ilegale. Totul pentru a maximaliza profitul şi a reduce riscul. De fapt, aceasta este cauza principală a implicării reţelelor importante în tot felul de activităţi ilegale complementare, ca de exemplu: migraţia ilegală, traficul de persoane, falsificarea documentelor personale, munca la negru, prostituţia, traficul de droguri şi spălarea banilor, dar şi oferirea de servicii specializate5 . Poate că de aceea, într-o anumită zonă geografică, relativ restrânsă, sau dimpotrivă, găsim din ce în ce mai mult situaţiile în care acel spaţiu este stăpânit de o anumită reţea. Astfel, în ultimii ani se remarcă activitatea infracţională a unor reţele de traficanţi care se ocupă cu trecerea ilegală prin Republica Moldova a unor grupuri de emigranţi, de regulă din Afganistan, Sri-Lanka, Pakistan, Bangladesh, China şi Thailanda care sunt racolaţi din ţările lor, pe ruta Singapore, Moscova, Chişinau şi care caută să ajungă în ţările Europei de Vest. Participanţii la filierele de introducere în Republica Moldova şi apoi în România a cetăţenilor asiatici şi scoaterea lor spre vest încasează sume mari de bani, care nu în puţine cazuri sunt spălate prin intermediul unor firme şi agenţii particulare înfiinţate în ţara noastră. Migraţia ilegală este componenta cea mai dinamică a crimei organizate. Ea presupune canale ilegale, distanţe mari de parcurs şi o foarte bună organizare, pe care doar reţelele de crimă organizată o pot realiza. Volumul migraţiei internaţionale, şi în special al celei determinate de cauze economice pe traseul est-vest, a crescut în mod dramatic. Grupările criminale şi cele teroriste au preluat controlul acestui fenomen, au introdus elemente organizatorice noi, dispun de mijloace de falsificare a documentelor şi controlează companii de transport maritim, feroviar şi rutier, transformând totul într-o industrie extrem de profitabilă. Pe diverse segmente, grupările criminale angajate în traficul de droguri cooperează şi cu alte organizaţii ilegale, sporind astfel profitul obţinut. Migraţia ilegală a devenit o afacere de miliarde, grupările criminale din domeniu câştigând circa 20-30 000 dolari per imigrant6 . Datorită cutumelor religioase şi culturale proprii, unele categorii de migranţi refuză să se integreze în noile societăţi, devenind astfel factori de risc în planul stabilităţii politice şi economice. Alte grupuri de migranţi sunt percepute ca o ameninţare datorită sprijinului pe care îl acordă unor organizaţii teroriste sau de gherilă. Traficul de persoane este o crimă gravă împotriva drepturilor persoanelor. Lupta împotriva acestui fenomen trebuie să mobilizeze toate mijloacele de acţiune, îmbinând prevenirea, reprimarea şi protejarea victimelor. În ceea ce priveşte prevenirea, trebuie implicată mai îndeaproape societatea civilă, iar coordonarea între autorităţi, servicii, reţele şi agenţii competente trebuie intensificată. Ţările terţe trebuie să fie încurajate să ratifice şi să aplice instrumentele internaţionale relevante. Serviciile consulare din ţările de origine trebuie să fie mobilizate în vederea prevenirii eliberării frauduloase a vizelor. Ar putea fi organizate campanii de informare destinate victimelor potenţiale, în special femei şi copii, în ţările de origine, în cooperare cu autorităţile locale. Lupta împotriva reţelelor presupune, de asemenea, o activitate de informare şi de analiză strategică, realizată în cooperare cu ţările de origine şi de tranzit. Controalele la frontiere trebuie, de asemenea, intensificate pentru a preveni traficul de persoane, în special traficul de minori. Victimele trebuie să fie protejate şi asistate prin diverse măsuri: imunitate în cadrul urmăririi penale, legalizarea şederii, elaborarea unor mecanisme de compensare, asistenţă la reintegrarea în societate în ţara de origine în cazul reîntoarcerii voluntare, toate acestea şi în scopul facilitării cooperării lor la anchete. Traficul de droguri este o altă ameninţare care reprezintă cea mai dezvoltată activitate a crimei organizate în spaţiul european, care este o piaţă importantă pentru toate tipurile de droguri ilegale. Există informaţii potrivit cărora a crescut nivelul de cooperare între reţelele implicate în traficul de droguri. Cocaina este distribuită de cartelurile columbiene, dar reţelele crimei organizate europene au contacte proprii şi în America de Sud, în Caraibe şi în alte colţuri ale lumii. Circa 90% din heroină provine din Asia de Sud-Est7 . Chiar dacă se justifică faptul că aceste transporturi sunt bine camuflate în fluxul general comercial dintre Asia şi Europa, desfăşurat pe apă, pe uscat şi în aer, totuşi se pare că interesele şi corupţia au atins un nivel important, având în vedere forţele implicate, posibilităţile IT, inclusiv monitorizarea prin satelit a plantaţiilor şi transporturilor. Este greu de crezut că filonul principal al canalelor ilegale de transport nu este cunoscut şi că loviturile date în lupta cu reţelele crimei organizate se dau doar unor transporturi izolate. Cele mai implicate reţele sunt cele specifice crimei organizate turce, care controlează lanţul afacerii de la plantaţii până la vânzările din stradă. Drept confirmare este cazul „Heroina” când operaţiunea tranzitării unui lot de droguri din Turcia spre UE, prin Republica Moldova, la 20 martie 2008, în Chişinău a fost stopat un microbuz de model „Hyundai”, încărcat cu saci cu fasole. În urma controlului, s-a descoperit pachete cu droguri, ascunse printre fasole, circa 200 kg de heroină, potrivit informaţiei oficiale. Pe piaţa neagră a drogurilor cantitatea enunţată valorează la 10 mln de euro. La 21 octombrie 2009, Judecătoria sectorului Botanica din Chişinău a pronunţat sentinţa în dosarul nr. 2008030382, zis şi „Dosarul Heroina”. Trei funcţionari ai MAI şi doi cetăţeni ai Turciei au fost recunoscuţi vinovaţi de transportarea drogurilor şi condamnaţi la privaţiune de libertate. Cei doi poliţişti au fost găsiţi vinovaţi în favorizarea circulaţiei drogurilor, abuz în serviciu, exces de putere, falsificarea documentelor oficiale. Privaţiunea de libertate a acestora a fost complementată cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere timp de 5 ani. Crima organizată internaţională a crescut ca amploare, în ultimul deceniu, în parte datorită unor motive proprii (capitalul uman, material şi financiar deosebit, perfecţionarea continuă a organizării şi a modului de operare), dar şi datorită exploziei globalizării. În multe state, valorile tradiţionale legate de respectul faţă de autoritate şi comunitate au fost înlocuite cu dorinţa de parvenire individuală cu orice preţ, iar multe dintre statele în care se manifestă acest fenomen experimentează democraţia pentru prima dată. Multe guverne sunt mai preocupate, la acest început de secol, de propria supravieţuire, decât de sursa devizelor. Altele, pentru a facilita comerţul mondial şi pentru a-i face faţă, şi-au cosmetizat instituţiile şi structurile financiare, au relaxat restricţiile legate de procedurile vamale sau de acordare a vizelor, ceea ce a permis crimei organizate internaţionale să se infiltreze cu uşurinţă în structurile economiei licite. În era globalizării, organizaţiile situate în afara legii nu mai au nevoie de o bază teritorială de unde să-şi coordoneze acţiunile. Revoluţia tehnologică a creat şefilor de reţele posibilitatea să-şi conducă afacerile, indiferent de locul unde se află. Multe dintre acţiunile lor pot fi îndeplinite prin intermediul reţelei de calculatoare şi telecomunicaţii. Utilizarea transferurilor electronice, accesul liber la Internet şi tehnologia de comunicaţii supersofisticată permit structurilor criminale intensificarea comiterii de infracţiuni cu autori neidentificaţi, erodânduse astfel autoritatea statelor. În prezent, computerele cuprind un spectru larg de întrebuinţare, devenind instrumente indispensabile în derularea afacerilor, comunicare, gestionarea informaţiilor etc., jucând un rol important în viaţa cotidiană. Atunci când activităţile instituţiilor din administraţia publică şi apărarea naţională presupun utilizarea sistemelor informatice, acestea vor trebui să facă faţă vulnerabilităţii la defecţiunile sistemelor de calcul şi riscului falsificării de către persoane neautorizate a datelor stocate. Utilizarea Internetului, ca mijloc de obţinere şi transmitere de date despre produse care se supun controlului naţional al exporturilor, oferă un număr de avantaje faţă de alte metode de culegere a informaţiilor. Internetul este un mijloc de căutare şi transmitere simplă, ieftină şi relativ lipsită de riscuri. Fără a părăsi ţara, cetăţenii străini pot naviga pe miile de site-uri Web, pot comunica prin poşta electronică cu specialişti din întreaga lume. În cazul navigării pe site-ul Web, obiectivul celui care caută este să obţină şi să combine date din domeniul public, acumularea acestora conducând la informaţii valoroase pentru persoana care poate să provină dintr-un stat-ţintă. Un exemplu în acest sens îl constituie datele referitoare la modul de fabricare a unui dispozitiv exploziv nuclear care pot fi găsite pe foarte multe site-uri. Extinderea Internetului şi a telecomunicaţiilor a făcut ca Cyber-spaţiul, noul său câmp de luptă, să folosească alături de informaţii şi infrastructura informaţională şi armele psihologice. Aceste arme, în simbioza lor, amplifică forţa operaţională şi permit atacarea simultană a „punctelor decisive” şi a „centrelor de gravitate” ale adversarului la toate cele trei nivele – tactic, operativ şi strategic. Internetul a oferit pe lângă oportunităţi şi o serie de vulnerabilităţi care au transformat mijloacele tehnice informatice în veritabile arme strategice, care permit intervenţia de la distanţă, prin focalizarea arsenalului asupra punctelor vulnerabile ale adversarului. În ultimul deceniu, telecomunicaţiile, în special cele mobile, au cunoscut cea mai mare dinamică a dezvoltării. Folosirea noilor tehnologii potenţate de tehnologia informaţiilor au dus la o dezvoltare fără precedent a telecomunicaţiilor, determinând modificări esenţiale în civilizaţia materială a omenirii şi constituinduse într-un factor de bază pentru progresul social, hotărâtor pentru dezvoltarea unui management economic, politic şi militar performant. Din acest punct de vedere, asupra ţării noastre se exercită în prezent o presiune tehnologică şi psihologică deosebită, venită din nevoia de a ne alinia la standardele internaţionale, în perspectiva aderării ţării noastre la structurile euroatlantice. Pentru aplicarea măsurilor concrete în plan operaţional, sunt esenţiale monitorizarea reţelelor, penetrarea lor şi pedepsirea membrilor acestora. Concomitent, nu trebuie neglijată evaluarea fenomenului crimei organizate pe tipuri de activităţi, având în vedere zonele geografice de manifestare, frecvenţa şi intensitatea acestora. Astfel, pot fi formulate concluzii care să conducă la îmbunătăţirea cadrului legislativ şi adâncirea cooperării internaţionale. Neglijarea unei astfel de abordări sistemice, evaluarea de fenomen şi acţiunea directă asupra reţelelor, pe fundalul unei cooperări insuficiente internaţionale ale agenţiilor specializate, va afecta eficienţa luptei de combatere a crimei organizate. Astfel, combaterea crimei organizate internaţionale, pe segmentul european, ar avea următoarele aspecte8 : – realizarea unui efort important şi continuu de transfer de experienţă şi expertiză pentru toate statele europene, până când se va ajunge la un nivel comun al strategiei şi modului de aplicare a acesteia; – în cadrul efortului de combatere a acţiunilor ilegale ale reţelelor crimei organizate trebuie stabilit şi realizat un raport eficient între interesele şi priorităţile fiecărui stat european cu experienţa avansată a UE în acest domeniu; – pentru prevenirea infracţiunilor specifice crimei organizate şi a reducerii oportunităţilor, strategia aferentă nu trebuie să se bazeze doar pe competenţele instituţiilor, agenţiilor specializate, întrucât există mulţi factori neguvernamentali ce se pot implica; – în sfera combaterii migraţiei ilegale şi a traficului de persoane, este necesară creşterea nivelului de armonizare a legislaţiei aferente în fiecare stat, inclusiv armonizarea vizelor şi paşapoartelor; – lupta împotriva migraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe trebuie să se dezvolte, prin crearea unui cadru mai larg de cooperare, atât între agenţiile din ţările furnizoare de migranţi, cât şi între cele din ţările - ţintă, dar şi prin participarea agenţiilor din ţările tranzitate; – creşterea nivelului cooperării dintre agenţiile de aplicare a legii şi diversele organizaţii, asociaţii din mediul privat de afaceri, îmbunătăţirea schimbului de informaţii pentru prevenirea fenomenului de contrafaceri şi falsificări; – acţionare cu prioritate în domeniul combaterii traficului de droguri, cu accent pe lupta împotriva drogurilor sintetice; – dezvoltarea şi punerea în aplicare a unei convenţii referitoare la canabis în interiorul ariei UE, dar şi cu implicaţii pentru vecinătăţi; – întărirea activităţii în zonele de frontieră, în special pentru contracararea contrabandei şi tranzitării produselor contrafăcute; – dezvoltarea şi consolidarea unor capacităţi specializate în analiza fenomenului crimei organizate, pentru studierea consecinţelor acestui fenomen, a impactului asupra siguranţei cetăţeanului şi a impactului asupra economiei europene, având în vedere inclusiv sprijinirea posibilităţilor operaţionale ale agenţiilor de aplicare a legii; – continuarea şi îmbunătăţirea efortului de studiere şi evaluare a corupţiei, întrucât încă este abia schiţată o imagine de ansamblu a acestui fenomen; – pentru creşterea operativităţii schimbului de informaţii, ar fi utilă armonizarea bazelor de date existente la nivelul fiecărui stat, pentru a asigura o compatibilitate în modul de înregistrare a datelor. Republica Moldova mai are de depăşit un obstacol care constă în consolidarea statalităţii şi securităţii ţării efectuând o reformă reală a sectorului de securitate, a ceea ce se numeşte „structuri de forţă”. Un lucru evident pentru realizarea acestei reforme este elaborarea proiectului şi adoptarea ulterioară în Parlament a legii privind instituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Securitate şi de Apărare al Republicii Moldova. Această lege are menirea de a-i da un alt statut, mai superior, actualului Consiliu Suprem de Securitate, astfel încât să poată elabora, iar mai apoi promova uniform Strategia de dezvoltare a tuturor „structurilor de forţă”. Este vorba despre o serie de fenomene succesive ce ţin de reforma armatei (identificarea domeniilor de nişă pentru dezvoltarea parteneriatului strategic, elaborarea unui program de stat pentru excluderea Ministerului Apărării ca structură guvernamentală etc.); reforma poliţiei (transformarea din organ represiv în serviciu public, demilitarizarea poliţiei, intrarea ei reală în slujba comunităţii ca un serviciu public etc.); reforma serviciului de informaţii (transformarea lui într-un organ care are menirea de a cunoaşte, a preveni şi a înlătura ameninţările interne şi externe care pot afecta securitatea naţională, democratizarea şi controlul parlamentar real).