Prin activitatea sa, Gheorghe Madan a reușit să abordeze diverse preocupări, îndeletniciri practicate pe meleagurile Basarabiei. În prozele lui este sesizată descrierea cu lux de amănunte a vieții cotidiene a poporului basarabean cât și pitorescul împrejurărilor de aici. “Ori încotro rotești ochii, numai verde și iar verde; dealuri și văi ‒ toate-s acoperite cu semănături, vii, livezi și mici pădurici răzășești.” Afirmația ne mărturisește faptul că agricultura și grădinăritul era ocupația de bază a basarabenilor. Se cultiva grâu, mei, orz, popușoi, bob, linte, năut, fasole, cartofi, ceapă, bostani, castraveți, harbuji, curechi. O importantă deosebit de valoroasă o aveau livezile cu pomi fructiferi: „pomii care de gutui, vișini, cireși, meri ‒ soiuri de mere foarte apreciate: mere domnești de la Chițușca și Zubrești, nistrețe de la Sadova și Seliștea Călărașului, mohorâte și țigănci de Ciorăști și Vălcineț, coarne, perje.” Un deosebit preț se puneau și pe vii, pe soiurile acestora cât și pe vin. Soiuri de poamă menționate în scrierile sale sunt: plăvaie, zgihardă, flencheșă, galbenă moldovenească, neagră rară și căușancă ‒ “care nu dădeau vinuri tari ca azi, dar erau gustoase la băut și înveseleau.” În scrierile dumnealui se pomenește despre meșteșuguri precum: lemnăritul, petrăritului, torsul, prelucrarea pieilor, curelăritul, albinăritul, creșterea oilor, creșterea de vite, de herghelii de cai buni. Acestea erau pentru trebuințele gospodărești, hrană dar și o mare parte era rezervată activităților de negustorie în afara țării. Basarabenii încercau să fie foarte calculați în consumul personal, împărțeau alimentele ca să le ajungă până la roada din următorul an, o mare parte fiind pusă deoparte pentru vânzare, aceasta fiind unica modalitate de a câștiga bani. Se exportau și se făcea negoț cu fructe și legume proaspete, fructe uscate, nuci, miere, ceară, vin, cărnuri, cornute vii și lână, pielicele; lemnărie lucrată, care, juguri, roate, țăpoaie, lopeți, căușe, chersine, covățele, balerci...