Evoluţia dreptului internaţional umanitar a dus la conştientizarea importanţei aşa numitului „nucleu“al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în orice condiţii, inclusiv în caz de ocupaţie militară al unui teritoriu. Or, „concurenţa“ între dreptul internaţional umanitar şi dreptul internaţional al drepturilor omului până la urmă a facilitat cooperarea celor două domenii de drept internaţional în interesul celor cărora este dedicat dreptul internaţional în general — indivizilor şi subiecţilor/actorilor relaţiilor şi dreptului internaţional. Doar astfel dreptul internaţional poate atinge acele obiective pe care şi le-a propus în contextul codificării şi familiarizării societăţii respective.

The evolution of international humanitarian law has led to an awareness of the importance of the so-called „core“ of fundamental human rights and freedoms under all conditions, including in the event of military occupation of a territory. However, the „competition“ between international humanitarian law and international human rights law has ultimately facilitated the cooperation of the two areas of international law in general is dedicated — individuals and subjects / actors of relations and international law. Only in this way can international law achieve those objectives which it has set itself in the context of the codification and familiarization of that society.