Realitatea practica a drepturilor omului a devenit una extrem de complexă, fapt ce a motivat in mod exponential dinamica mecanismelor de protecţie create în acest scop generand astfel si volumul cadrului normativ ce vizează domeniile în care există vulnerabilităţi in domeniul justitiei penale, privind viaţa, sănătatea, libertatea, demnitatea umană. Specific acestui domeniu este faptul că în interesul unei corecte administrări a actului de justiţie, unele limitări ale drepturilor sunt absolut necesare. Limitările trebuie tratate cu titlu de excepţie si trebuie să fie proporţionale cu cerinţele obiective ale actelor procedurale, astfel examinarea acestor cerinţe trebuie făcută cu multă obiectivitate.