În prezentul studiu este supusă examinării eroarea de fapt și eroarea de drept. Este efectuat un studiu comparativ în materia erorii. Sunt formulate unele reguli de calificare în funcție de tipul erorii de fapt admise de făptuitor în procesul săvârșirii infracțiunii. Se subliniază că eroarea de fapt trebuie deosebită de infracțiunea săvârșită din imprudență. În special, eroarea nu trebuie confundată cu neglijența criminală. În cazul erorii de fapt, la calificare are relevanță doar eroarea asupra împrejurărilor ce formează semne ale componenței de infracțiune. În contrast, eroarea față de împrejurările care nu sunt atribuite la cercul semnelor componenței de infracțiune nu interesează la calificarea infracțiunilor. Eroarea poate fi identificată, în special, în raport cu: a) semnele ce caracterizează obiectul infracțiunii și b) semnele ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii.

The present study examines the error of fact and the error of law. Also, a comparative study in the matter of error is performed. Some qualification rules are formulated according to the type of factual error admitted by the perpetrator in the process of committing the crime. It is emphasized that the error of fact must be distinguished from the offense committed recklessly. In particular, error should not be confused with criminal negligence. In the case of the factual error, only the error on the circumstances that forms signs of the composition of the offence is relevant to the qualification. In contrast, the error in relation to the circumstances which are not attributed to the circle of signs of the composition of the offense is not relevant in the qualification of offences. The error can be identified, in particular, in relation to: a) the signs that characterise the object of the offence and, b) the signs that characterise the objective side of the offence.