Actualitate şi importanţă. De la descoperirea primelor antibiotice (Penecilinile) şi pînă în prezent au trecut mai mult de 70 de ani, pe parcursul cărora s-au descoperit mai multe antibiotice, care tot mai mult au devenit accesibile. Încă din anii 1960 s-a observat că mulţi agenţi patogeni au devenit rezistenţi la diferite tipuri de antibiotice, acest fenomen evoluează şi devine tot mai grav din punct de vedere clinic, epidemiologic şi social. Astfel pierderea eficacităţii antibioticelor va diminua capacitatea de a lupta cu bolile infecţioase atît la animale cît şi la oameni. În urma unui studiu realizat în Europa (2012), privind antibiorezistenţa microbiană s-a stabilit că în jur de 25 000 de pacienţi mor anual din cauza infecţiilor cauzate de microorganismele rezistente la antibiotice, iar pierderile economice ating 1,5 miliarde de euro anual. Începînd cu anul 1995, OMS a considerat rezistenţa la antibiotice o „ameninţare globală”, iar deja în anul 2011 OMS a anunţat anul luptei cu antibiorezistenţa sub sloganul „Nu vom lua măsuri azi – nu vom avea cu ce trata bolile mâine”. În Republica Moldova însă nu există un sistem organizat de supraveghere a antibiorezistenţei microbiene şi de consum al preparatelor antimicrobiene Datorită accesului liber la antibiotice şi lipsa monitorizării folosirii acestora, s-a ajuns la apariţia cazurilor de antibiorezistenţă, precum şi creşterea riscului de a ne întîlni în viitor cu tot mai multe cazuri de rezistenţă microbiană atît la animale cît şi la oameni. Materiale şi metode folosite. Studiu bazat pe colectarea datelor referitor la incidenţa antibiorezistenţei şi evoluţia acestui fenomen în Republica Moldova. Analiza pieţei interne privind accesul la antibiotice şi disponibilitatea acestora pentru populaţie şi fermieri cu scopul de a le folosi animalelor destinate consumului. Rezultatele obţinute. În urma studiului s-a stabilit că rezistenţa la antibiotice se datorează în mare parte la : utilizarea abuzivă a antibioticelor atît în scopuri profilactice cît şi ca stimulatori de creştere, folosirea antibioticelor cu un spectru de acţiune tot mai larg, într-un mod iraţional, cu indicaţii nejustificate, fără o analiză a factorului etiologic şi rezistenţei la antibiotice a microorganismelor implicate. Concluzie şi recomandări. Cu toate că antibiorezistenţa este o problemă globală, soluţia vine din utilizarea raţională a antibioticelor la nivel local (ferme, medici veterinari, proprietari) şi conştientizarea faptului că antibioticele prezintă un risc în continuă creştere. Recomandările ţin de limitarea accesului la antibiotice şi folosirea acestora doar în scop de tratament de către medicii veterinari. Determinarea antibiogramei şi folosirea antibioticelor cu spectru specific tipului de bacterii izolate. Elaborarea nomenclatorului de antibacteriene selective şi de rezervă, care urmează a fi utilizate în cazul unor infecţii specifice, urmărind doza, modul şi timpul de administrare prescris.