Violenţa în orce formă are un impact negativ asupra întregii omeni-ri, deoarece ,,violenţa naşte violenţă”. Violenţa domestică este un fe-nomen actual și răspândit în societatea contemporană. Astăzi violența continuă să terorizeze milioane de femei și copii indiferent de locali-zarea geografică, origine sau statut socioeconomic. Studiile recente au arătat că violența domestică se manifestă în întreaga lume, are loc în toate grupurile etnice, rasiale, economice şi religioase [5 p.16]. În po-fida faptului că în întreaga lume se organizează diverse campanii, acti-vităţi mediatizate, în care sunt implicate atât instituţiile statale, cât şi cele nestatale, ce au drept scop prevenirea şi combaterea violenţei în familie, pe plan mondial – 25% din totalul infracțiunilor sunt cele de violenţă domestică. Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la poliție, iar mai puțin de 1% sunt pedepsite. Peste 90% din agresori sunt bărbați, 82% dintre abuzatori sunt cunoscuți ai vic-timei, iar 19% sunt chiar rude. În Republica Moldova, conform datelor statistice, 6 din 10 femei s-au confruntat, de la vârsta de 15 ani, cel puţin cu o formă de violenţă domestică [4]. Ipoteza noastră susține ideea precum că comportamentul anxios la femei-victime ale violenţei în familie poate fi redus, dacă victima parcurge sau participă la program specializat de intervenţie întru diminua-rea anxietăţii. Violența în familie contribuie la sporirea gradului de an-xietate la femei, diminuând încrederea în sine, afectând capacitatea acestora de a construi relații de comunicare constructivă. Menţionăm că anxietatea este caracterizată că o frică de a fi în centrul atenţiei, de a face sau a spune ceva, într-un cuvânt de evitare a situaţiilor sociale. Aceasta din urmă ia forma umilirii sau rușinii, cu emoții dureroase, caracteristicile, comportamentele personale fiind percepute ca critică sau respingere [1]. Teoriile de referință care ne-au ghidat în cercetarea dată sunt: teori-ile psihologice – teoria ciclului violenţei, teoria ,,neputinței învățate”, teoria Sindromului Stockholm, teoria ataşamentului traumatic, teoria psihanaltică, teorii cognitiv-comportamentale; teoriile sociologice – teoria sistemelor familiale, teoria învăţării sociale, teoria resurselor, teoria schimbului şi teoria etichetării; Teoriile feministe [5]. În cercetarea realizată, abordăm formele și factorii violenței dome-stice. Analiza literaturii de specialitate a permis identificarea următoa-relor forme ale violenței domestice: violența fizică, violența sexuală, violența psihologică, violența economică, violența spirituală [2, p.15-17]. În același context, facem referință la factorii care condiționează violența domestică, și anume: factorii economici determină dependen-ța economică a femeii față de bărbați, la fel și săracia este un motiv pentru agresori de a-și descărca furia asupra victimilor [6, p.42]; facto-rii culturali – familia privită ca o sferă privată, aflată sub controlul bărbaților; factorii juridici – funcționalitatea inadecvată a legislației existente [3, p.16]; factorii politici – subestimarea problemei la nivel național și lipsa voinței politice de a înterprinde pași radicali întru eli-minarea violenței domestice și tratarea institutului familiei drept o chestiune privată care se află în afara controlului statului [2, p.24]. În cadrul cercetării, la etapa de constatare, prin aplicarea Scalei de manifestare a anxietăţii Taylor, la 15 femei-victime ale violenței în fa-milie, de la Centrul maternal „Pro Familia” din oraşul Căuşeni, a fost determinat gradul de anxietate al acestora. Apoi, femeile respective au fost incluse în programul specializat de intervenţie întru diminuarea anxietăţii, care conţine o serie de activităţi interactive ce au drept scop consolidarea stimei de sine şi a autoaprecierii, a gradului de socia-lizare, comunicare contructivă etc. Pe perioada desfăşurării programului, femeile au fost monitorizate, întru înregistrarea şi fixarea momen-telor de schimbare atitudinală, cognitivă şi comportamentală. Apli-carea programului a demonstrat posibilitatea diminuării anxietății și, respectiv, fortificării rezistenței acestora față de violența în familie. În scopul prevenirii unor acte de violenţă, am elaborat un set de re-comandări: să refuze întâlnirile cu agresorul, în pofida promisiunilor de a rezolva problemele sau a îndeplini promisiunile anterioare, întru-cât asemenea invitaţii pot constitui capcane pentru noi acte de violen-ţă, să urmeze programul de consiliere/intervenţie stabilit cu psiholo-gul; să se adreseze organelor de drept sesizând violenţa în familie; să încerce să stabilească o nouă reţea socială (familie, prieteni, colegi).