În istoria Regatului Ungariei se relevă patru etape consecutive în funcționarea castelelor. Pentru secolele XII-XIII este caracteristic sistemul de comitate regale având la bază fortificații ale jupanilor. Din sec. XIII au apărut castele ale aristocraților, modeste ca suprafață, care, în timpul domniei ultimilor Arpadovici, au devenit un mecanism important de influență a anumitor clanuri oligarhice. După stabilirea pe tronul Ungariei a reprezentantului dinastiei Anjou, castelele au început să întruchipeze puterea monarhului și funcționau preponderent ca centre ale domeniilor regale. În Evul Mediu târziu, ele au trecut treptat în mâinile noii aristocrații și deseori se transformau în noi complexe și reședințe. Primele fortificații de tip nou se ridicau ca rezultat al politicii de construire a castelelor și de colonizare, promovate de Bela IV. Pământurile nepopulate erau împărțite micilor dvoreni și aici erau invitați coloniști germani. Pe teritoriul regiunii Transcarpatia a Ucrainei se evidențiază trei etape fundamentale în construcția de castele în perioada Evului Mediu târziu și a epocii moderne timpurii. Primele două din ele reprezintă fortificații din a doua jumătate a sec. XIII și prima jumătate a sec. XIV. Pentru aceste edificii este caracteristică o suprafață nesemnificativă ocupată cu fortificații și un strat de cultură slab prezentat. Aceste particularități ne permit a vorbi despre dominarea funcțiilor lor de observare și reprezentativă. Punctele din primul grup cronologic (sec. XIII) șiau încetat existența la cumpăna secolelor XIII-XIV și ulterior nu au mai fost folosite ca fortificații. Spre deosebire de ele, complexele castelelor din prima jumătate a sec. XIV au devenit baza formării sistemului de construcții defensive din Ungaria de Nord-Est de la finele sec. XV - începutul sec. XVI. În rezultatul unei restructurări cardinale, orizonturile lor culturale timpurii au fost distruse, practic, în întregime.

Four successive stages can be identified in the history of functioning of the castles of Hungarian Kingdom. A system of the royal counties, with the ispans’ (counts’) fortifications in their core, was distinctive for 12-13th centuries. Small, newly built noble castles appeared here since 13th centuries. During the Arpads they turned into important tools of influence in the hands of certain oligarchic clans. When House of Anjou strengthened its grasp on Hungarian throne, the castles became an expression of political power of monarch and functioned mainly as the centers of royal domains. During the Late Middle Ages they were gradually taken over by new nobility and often transformed into well-developed complexes, residencies. The first fortifications of the new type were built in the region, unpopulated areas were granted to minor nobility, and German settlers were invited in a wake of Bela IV centralized policy of colonization and castles construction. There were three main stages of the Late Middle Ages and Early Modern Period castle architecture on the territory of Zakarpatska oblast of Ukraine. Two of them are presented by the fortifications of second half of 13th and the first half of 14th centuries. Typically just a small part of these sites was occupied by fortifications. Usually they had a thin cultural layer. These features argues for their predominantly watch and representation functions. The sites of the first chronological group (13th century) stopped to exist at the edge of 13th-14th centuries and they never used as fortifications again. By contrast, the castle complexes of the first half of 14th century formed the basis for a system of fortifications in North-Eastern Hungary of the end of 14th - beginning of 16th centuries. However their early cultural layers were almost completely destroyed in a wake of radical re-building.