Forma reprezintă aspectul exterior, înfăţişarea sub care se prezintă orice lucru sau obiect din lumea înconjurătoare. În artele plastice forma se constituie în rezultatul procesului de creaţie și include ideea și conceptul ce stă la baza operei. În dependență de configurațiile formei, ea acționează direct asupra percepției, accesând cele mai adânci nivele asociativintuitive ale memoriei prin mecanisme psihice specifice. Orice formă corespunde unui anumit sens semantic și emoțional. Studiile despre percepția formei conturează două aspecte de generare a sensului: factual (aparține nivelului primar, unde semnificația apare în mod natural) și expresiv (semnificația se produce prin condiționări culturale, religioase, istorice, convenționalisme, concepte). Limbajul formelor vizuale este un limbaj universal, simbolic, figurativ și abstract, polivalent și polisemantic. Formele grafice și picturale constituie gramatica vizuală a limbajului plastic și capătă valențe semiotice bine structurate, iar semnificațiile lor simbolice sunt foarte diverse. Caracteristicile diferite ale formelor transmit emoții și semnificații diferite. În procesul de stabilire a semnificației orice formă este analizată nu numai prin exteriorul ei, ci și prin esența sa lăuntrică (structura internă). Datorită aspectelor sale simbolico-asociative, formele reprezintă un puternic mijloc de comunicare, adeseori nesesizat la nivel conștient. În discursurile picturale forma artistică ia înfățișarea de semn plastic ce comunică idei, mesaje, sentimente și trăiri. Forma picturală este inseparabilă de culoare, ele evoluează mereu împreună, constituindu-se ca un tot integru și organic. Toate formele din univers pot fi simplificate și readuse conștient la forme geometrice mai simple, principiu acceptat mai ales de pictură și desen. Formele geometrice primare stau la baza creației și includ planuri invizibile, spirituale. Simbolul geometric al formei surprinde forța spirituală, potențialul și încărcătura energetică pe care acestea o posedă. Potențialul nelimitat pe care îl ascunde o formă geometrică simplă a fost scos la lumină de pictorii abstracționiști. Formele geometrice primare corespund acelei stări subtile prototipice, sacre și arhetipale, iar simbolistica formelor geometrice s-a conturat din diverse culturi din trecut: egiptene, grecești, în știința despre geometria sacră (a arhetipurilor geometrice). Simbolurile geometrice fundamentale – cercul, pătratul, triunghiul, rombul, etc. – au devenit parte integrantă a multor compoziții picturale. Simbolismul abstract al „formelor eterne” are o mare expresivitate emoțională. Cercul, considerat forma cea mai perfectă și integră, este un simbol universal ce reprezintă absolutul, perfecțiunea cosmică primară, eul, infinitul, echilibrul, eternitatea, semnul arhetipal al soarelui, pământului, lunii, universului, corpurilor cerești, ciclurilor naturii. Pătratul, formă statică, tangibilă, simbolul stabilităţii, solidului, materiei, pământului, universului; dă efect de greutate și posesie. Rombul, figură dinamică, dotată cu energie și mișcare, este considerat simbol feminin, erotic, al unificării materiei cu spiritul, cerului cu pământul, masculin cu feminin. Triunghiul – simbol străvechi, cu conotaţii magice, mistice, spirituale; poate reprezenta echilibrul, armonia, Trinitatea Divină, ascensiunea, înălţarea, iluminarea, focul și inteligența. Limbajul formelor vizuale este unul destul de complex, iar accesul la perceperea mesajului estetic și astăzi rămâne destul de dificil și anevoios. Mesajul estetic al exprimărilor artistice a formelor, destinat conștiinței spirituale și intelectuale a privitorului, este definit și înțeles printr-o cunoaștere acceptabilă a gramaticii și semanticii formelor.