Impactul antropic asupra sistemului hidgografic al râului Bâc se manifestă mai pronunţat în perioada de etiaj, când se înregistrează de obicei scurgerea minimă a acestuia. Obiectivul principal al studiului a constat în estimarea debitelor medii minime lunare cu asigurarea 80%, 95%. Sistemul de monitoring al bazinului hidrografic Bâc include cinci staţii hidrologice dintre care trei sunt situate nemijlocit pe râu colector, iar celelalte două pe afluenţii Işnovăţ şi Pojarna. Evaluarea debitelor a fost realizată în baza observaţiilor efectuate în anii 1945-2004. În scopul menţinerii stabilităţii ecologice a râului Bîc în vederea satisfacerii optime a cerinţelor gospodăreşti este necesar ca debitele minime să se încadreze în valoarea debitelor admisibile care pot fi denumite debite de protecţie. Aceste debite pot asigura: prevenirea proceselor de colmatare şi înmlăştinire ale albiilor minore şi majore; menţinerea concentraţiilor poluanţilor la nivelul maxim admisibil; crearea condiţiilor necesare pentru funcţionarea optimă a sistemului râului; conservarea râului ca element integru al landşaftului natural. Conform calculelor debitele minime admisibile care asigură funcţionarea normală a ecosistemului râului cuprind: debitul mediu minim lunar cu asigurarea de 95% (pentru etiajul de vară şi iarna acesta alcătuieşte: 0.049 m3/s şi respectiv 0,10 m3/s); în cazul debitelor medii anuale mai mari de 1m3/s şi a regularizării scurgerii de către lacul de acumulare Ghidighici, debitul mediu minim lunar trebuie să constituie 70% din debitul minim mediu lunar cu asigurarea de 95%. Calculele efectuate denotă că în regiunea oraşului Chişinău valoarea debitului mediu minim anual cu asigurarea de 95% nu trebuie să fie mai mic de 0,33 m3/s [1]. Luând în consideraţie că în aval de punctul de colectare a datelor din Chişinău are loc scurgerea apelor reziduale în cantităţi de peste 150 mln. m3/an cu un debitul de 4,3 m3/s, debitul mediu minim lunar nu poate asigura dizolvarea apelor reziduale până la normele ecologice existente[1]. Astfel, pentru menţinerea stării ecologice satisfăcătoare este necesară epurarea completă a apelor reziduale.