Introducere: IMP3 face parte din familia proteinelor de legătură ARNm, împreună cu IMP1 şi IMP2. Multe studii au demonstrat că această proteină îndeplineşte roluri importante în embriogeneza umană, reglează transcripţia factorului de creştere insulin-like II, este implicată în reglarea transportului şi stabilizării ARNm, creşterea şi migrarea celulelor în fazele timpurii ale embriogenezei. Scopul lucrarii noastre a fost de a evalua expresia IMP3 in ţesuturile embrionare şi la nivelul placentei. Lucrarea este un studiu preliminar care face parte dintr-o lucrare mai amplă privind expresia acestui marker în diferite tipuri de ţesuturi normale embrionare şi adulte, precum şi ţesuturi tumorale. Materiale şi metode: Am evaluat expresia imunohistochimică a IMP3 la nivelul ţesuturilor embrionare provenite de la doi embrioni cu vârsta gestaţională de 7 si respectiv 12 săptamâni, precum şi la nivelul placentei. Embrionii au fost obţinuţi prin avort legal, la cerere şi cu consimţământul pacientelor. Piesele au fost prelucrate conform tehnicilor standard de imunohistochimie, după ce anterior am realizat standardizarea şi punerea la punct a protocolului de imunohistochimie pe ţesut ovarian normal. Am considerat reacţie pozitivă prezenţa imunomarcajului la nivelul citoplasmei. Controlul extern pozitiv a fost reprezentat de ţesutul ovarian normal. Rezultate: Am observat un imunomarcaj IMP3 intens pozitiv în majoritatea ţesuturilor embrionare epiteliale şi mezechimale, incluzând ţesuturile musculare. Expresia acestui marker a fost intens pozitivă la nivelul ficatului, la nivelul epiteliului intestinului primitiv şi al vezicii biliare (structuri derivate din endoderm). Pozitivitate slabă, înspre moderată a fost de asemenea observată la nivelul miocardului primitiv, precum şi în epiteliul bronhiilor primitive. Expresia acestui marker a fost intens pozitivă şi la nivelul structurilor derivate din mezoderm (rinichi, ţesut muscular scheletic, celulele tinere mezechimale), dar şi la nivelul structurilor cu origine ectodermală (epiteliu care tapetează plexurile coroide, ţesutul nervos). La nivelul placentei, imunomarcajul a fost intens pozitiv la nivelul sinciţiotrofoblastului, citotrofoblastului, dar şi la nivelul celulelor mezenchimale tinere din axul conjunctiv al vilozităţilor coriale. Celulele deciduale au prezentat de asemenea pozitivitate moderată. Discuţii şi concluzii: Am demonstrat expresia intensă şi timpurie a acestui marker în majoritatea ţesuturilor embrionare, dar şi extraembrionare, la nivelul placentei. Aceste rezultate reflectă rolurile complexe şi ―ubiquitare‖, încă necunoscute în totalitate, pe care acest marker le îndeplineşte în diferite etape ale embriogenezei umane.