Organizația Națiunilor Unite, Comitetul Internațional al Crucii Roșii și dreptul internațional umanitar (partea I)
Закрыть
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
401 4
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-05 14:07
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
341.3 (76)
Международное военное право (74)
SM ISO690:2012
GUŞANU, Corneliu. Organizația Națiunilor Unite, Comitetul Internațional al Crucii Roșii și dreptul internațional umanitar (partea I). In: Studii Juridice Universitare, 2020, nr. 3-4(51-52), pp. 164-174. ISSN 1857-4122. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.4608331
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studii Juridice Universitare
Numărul 3-4(51-52) / 2020 / ISSN 1857-4122

Organizația Națiunilor Unite, Comitetul Internațional al Crucii Roșii și dreptul internațional umanitar (partea I)

United Nations, International Committee of the Red Cross and International Humanitarian Law (part I)

DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.4608331
CZU: 341.3

Pag. 164-174

Guşanu Corneliu
 
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 17 martie 2021


Rezumat

The codification process of international humanitarian law generally differs from the codification process of public international law. This specific situation is dictated by the fact that the founding states of the UN from the very beginning did not reach a consensus on the importance of codifying existing “laws and customs of war” and recognized at the customary level, due to misinterpretation of the two terms — jus ad bellum and jus in bello. In this context that the cooperation between the UN and the ICRC, the latter as the depository of instruments of international humanitarian law, must be viewed and analyzed. At the same time, with the end of the “Cold War”, there has been a common approach and approach by the UN and the ICRC on international humanitarian law in the light of contemporary interpretations of the field, in the context in which the “core” of human rights is a priority for both mentioned international organizations, organizations that represent a qualitative index for other regional international organizations.

Procesul de codificare al dreptului internațional umanitar diferă în general de procesul de codificare al dreptul internațional public. Această situație specifică este dictată de faptul că statele fondatoare a ONU de la bun început nu au ajuns la consens asupra importanței codificării „legilor și cutumelor de război” existente și recunoscute la nivel cutumiar, din motiv de interpretare greșită a celor doi termeni — jus ad bellum și jus in bello. Or, anume în acest context trebuie privită și analizată cooperarea dintre ONU și CICR, ultimul în calitate de depozitar al instrumentelor de drept internațional umanitar. Totodată, odată cu sfârșitul „războiului rece”, s-a observat o apropiere și o abordare comună de către ONU și CICR în materie de drept internațional umanitar în lumina unor interpretări contemporane ale domeniului respectiv, în contextul în care „nucleul” drepturilor omului sunt o prioritate pentru ambele organizații internaționale menționate, organizații care reprezintă un indice calitativ pentru alte organizații internaționale regionale.

Cuvinte-cheie
international humanitarian law, ICRC, UN, codification, Implementation, Conventions of Geneva, Additional Protocols, common article 3,

Drept internaţional umanitar, CICR, ONU, codificare, implementare, Convenţiile de la Geneva, Protocoalele adiționale, articolul 3 comun