Suruceni Monastery, an old spiritual center in Moldova, was founded as a hermitage in 1785 by the boyar Casian Suruceanu on his estate, being supported by some peasants and the hieromonk Iosif of Montenegro. The founder offered the place for the hermitage, the financial means and endowed it with the necessary ones for the officers of the divine services. Among the goods donated by the founder are the books for the service. Unfortunately, many disappeared with the closure of the monastic settlement during the Soviet regime. From the previously published sources we identified the first books donated to the hermitage by Casian Suruceanu: an Anthology (Bucharest, 1777), a Pentecostal (Bucharest, 1783) and the Order of the sanctification of the church (Chisinau, 1820). From the Suruceni hermitage from 1817 we find that in the first half of the 19th century there were more than 10 service books in the library. In the monastery there is a Nomocanon (ms) from the 18th century, from the Vorona monastery, which has not survived to the present day, but was used in the interwar period. In the 1830s the number of books is higher and we attest some of the spiritual reading. According to archival data at the end of the 19th century, there were five gospels in the library in Suruceni. In the first half of the twentieth century the number of books increased considerably, being attested to the middle of it123 century printed books and some manuscripts. After the closure of the monastery, the church inventory and books disappeared. Following the recent research, I identified some of them among the books of the Noul Neamț monastery, deposited at the National Agency of Archives of the Republic of Moldova. From these sources we can roughly reconstruct the list of books from the library of the Suruceni monastery, from different printing centers in Romania and abroad. The books preserved to date are valuable pieces of heritage, which need to be restored and preserved in proper conditions.

Mănăstirea Suruceni, vechi centru duhovnicesc din Moldova, a fost ctitorită cu statut de schit prin 1785 de boierul Casian Suruceanu pe moșia sa, fiind susținut de unii țărani răzeși și de ieromonahul Iosif de Muntenegru. Ctitorul a oferit locul pentru schit, mijloacele financiare și l-a înzestrat cu cele necesare oficierii serviciilor divine. Printre bunurile dăruite de ctitor se numără și cărțile pentru slujbă. Spre regret, multe au dispărut odată cu închiderea așezământului monahal în timpul regimului sovietic. Din sursele publicate anterior am identificat primele cărți dăruite schitului de Casian Suruceanu: un Antologhion (București, 1777), un Penticostarion (București, 1783) și Rânduiala sfințirii bisericii (Chișinău, 1820). Din condica schitului Suruceni din 1817 aflăm că în prima jumătate a secolului al XIX-lea în bibliotecă existau mai mult de 10 cărți de slujbă. În mănăstire exista un Nomocanon (ms) din secolul al XVIII-lea, provenit de la mănăstirea Vorona, care nu a ajuns până în zilele noastre, însă a fost valorificat în perioada interbelică. În condica din 1830 numărul cărților este mai mare și atestăm unele de lectură duhovnicească. Potrivit unor date de arhivă la sfârșitul secolului al XIX-lea în biblioteca de la Suruceni existau cinci evanghelii. În prima jumătate a secolului al XX-lea numărul cărților crește considerabil, fiind atestate către mijlocul acestui secol 123 de cărți tipărite și câteva manuscrise. După închiderea mănăstirii inventarul bisericesc și cărțile au dispărut. În urma cercetărilor din ultimul timp am identificat o parte din ele printre cărțile mănăstirii Noul Neamț, depozitate la Agenția Națională a Arhivelor din Republica Moldova. Din aceste surse putem reconstitui cu aproximație lista cărților din biblioteca mănăstirii Suruceni, provenite din diferite centre tipografice din spațiul românesc și de peste hotare. Cărțile păstrate până în prezent constituie valoroase piese de patrimoniu, care necesită restaurare și conservare în condiții adecvate.