Orice problemă trebuie tratată în contextul unui anumit sistem de referinţă. Sistemul în cauză poate fi diferit, în funcţie de domeniul de cercetare (de exemplu, muzica în contextul filosofiei), de gradul de generalizare sau de nivelul sistemului (de exemplu, muzica în contextul noii paradigme a culturii sau a educaţiei moderne) etc. In studiul ce urmează propunem o tratare a muzicii / muzicologiei în contextul noii teorii a cunoaşterii ştiinţifice. Or arta sonoră se raportează la principiile epistemologiei moderne la modul direct. Pe de o parte, muzica conţine în sine aceste principii conform naturii sale, pe de altă parte, aceste principii suni generate de structura „muzicală" a universului (lumii): legile muzicii stau la baza a tot ce există, şi invers, tot ce există îşi află reflectare în legile muzicii. „Lumea este o muzică", „viaţa este o muzică", „totul este muzică", au afirmai gânditorii tuturor timpurilor. Muzica, graţie sensului ei existenţial pentru fiinţa umană, urmează a fi reconceptualizată din punctul de vedere al viziunilor (paradigmelor) ştiinţifice moderne asupra lumii, existenţei, naturii, omului, conştiinţei umane. Articolul în cauză este o încercare de acest gen. Conţinutul lui are următoarea structură: I. Introducere. II. Noua paradigmă ştiinţifică. III. Principiile noii epistemologii şi muzica. IV. Concluziirecomandări.