Înfometarea intenționată a deportaților s-a făcut cu scopul ca unica preocupare a acestor familii să se reducă la dobândirea hranei, astfel regimul era asigurat că arestații nu vor fi în stare să opună rezistență. Tematica înfometării în Gulag – ca formă a terorii aplicată deportaților – nu a constituit deocamdată obiectul unor studii separate, tocmai de aceea consider oportun să evidentiez acest aspect. În baza memoriilor supraviețuitorilor îmi propun să elucidez subiectul înfometării în Gulag: atât în închisorile Gulag-ului cât și în locul de deportate a familiilor de basarabeni: Siberia și Kazahstanul de Nord. Pentru a fi mai convingătoare, în prezentul studiu voi cerceta specificul primului val de deportări a basarabenilor, din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. De asemenea consider important să pun accent pe particularitățile înfometării basarabenilor în primii ani după deportare, întrucât cu trecerea timpului lucrurle s-au îmbunătățit întrucâtva și, respectiv rata mortalității era mai mică.

The intentional starvation of the deportees was done in order to reduce the only concern of these families to food, so the regime was assured that the detainees would not be able to put up any resistance to the regime. The issue of starvation in the Gulag - as a form of terror applied to deportees - has not yet been the subject of separate studies, which is why I consider it appropriate to highlight this issue. Based on the memoirs of the survivors, I intend to elucidate the subject of starvation in the Gulag: both in the Gulag prisons and in the place of deportation of Bessarabian families: Siberia and Northern Kazakhstan. To be more convincing, in this study I will investigate the specifics of the first wave of deportations, from the night of June 12 to 13, 1941. I also consider it important to emphasize the peculiarities of starving Bessarabians in the first years after deportation, because over time things they improved somewhat and the mortality rate was lower, respectively