În articol sunt relevate mai multe aspecte ale evoluției artei de interpretare la nai în Republica Moldova, sunt strâns legate de apariția și dezvoltarea claselor de nai la instituțiile de învățământ muzical, apărute în anii 1970. Fiind un instrument tradițional reprezentativ, naiul a lipsit din curriculele învățământului mediu și superior chiar de la data înființării catedrelor de instrumente populare la diferite niveluri ale învățământului de specialitate până atunci. Totodată, evoluția naiului a fost marcată și de contribuția unor interpreți notorii. Arta de interpretare la nai a evoluat substanțial în cea de-a doua jumătate a secolului XX, prin creșterea măiestriei interpretative a lucrărilor academice și a unui larg repertoriu folcloric, de o dificultate tehnică sporită, bazele interpretării academice la flaut constituind un punct de plecare pentru profesorii începători de atunci, care au valorificat din plin potențialul tehnic și sonor al naiului. Evoluția repertoriului didactic academic, din punctul de vedere al dificultății, prin includerea lucrărilor tot mai complexe pe plan tehnic și artistic, a contribuit nu doar la creșterea măiestriei interpretative a lucrărilor academice, ci a permis și interpretarea unui larg repertoriu folcloric de o dificultate tehnică sporită: melodii cu salturi mari, arpegii, utilizarea întregului cerc a tonalităților. De menționat evoluția atât a dificultății repertoriilor, cât și a calității tehnice și artistice a interpretării. Totodată, schimbări de ordin calitativ au avut loc și în procesele de sonorizare – atacul, intensitatea și stabilitatea sunetului, rezultatul fiind unul pe măsură. Toate aceste realizări ale tehnicii interpretative au condus nu doar spre lărgirea repertoriului, ci au contribuit și la afirmarea ulterioară a naiului pe scenele lumii. În acest context, naiul a trezit un interes deosebit și în rândurile compozitorilor autohtoni, valorificându-l în lucrări de factură academică, din cele mai diverse genuri. Anii 1990-2000 s-au remarcat prin interesul sporit și al compozitorilor străini pentru acest instrument, fapt datorat în mare parte succesului artiștilor noștri peste hotarele țării care au demonstrat înaltele realizări ale artei de interpretare la nai. Repertoriul a inclus un spectru stilistic și geografic larg în interpretare solo și de ansamblu. Acest fapt este semnificativ și marchează o nouă etapă de dezvoltarea artei naiului la noi în republică. Anii 1990 au constituit un apogeu al strălucirii naiului pe marile scene ale lumii, el afirmându-se ca instrument solistic în cele mai diverse genuri de muzică. O contribuție aparte au avut-o atât maeștrii naiști, cât și profesorii de nai. Astfel, în a doua jumătate a sec. XX, naiul a depășit cadrul muzicii folclorice, făcându-și loc în rândul instrumentelor academice. Astăzi, putem vorbi despre mondializarea acestui valoros și străvechi instrument tradițional românesc, prin interesul pe care îl prezintă pentru muzicienii și compozitorii din diverse țări, afirmarea tot mai sigură în diverse formații și în concerte pe cele mai mari scene ale lumii.