Armonie și creativitate în decorarea manuscriselor armenești
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
446 2
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-07 22:00
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
7.033:091+75.056 (1)
История искусства. Художественные стили, направления, школы, влияния (59)
Рукописи. редкие книги (115)
Живопись (405)
SM ISO690:2012
ARDELEAN, Elena. Armonie și creativitate în decorarea manuscriselor armenești. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, p. 19. ISBN 978-9975-52-222-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Editia 5, 2020
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile"
Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020

Armonie și creativitate în decorarea manuscriselor armenești

CZU: 7.033:091+75.056

Pag. 19-19

Ardelean Elena
 
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
 
 
Disponibil în IBN: 24 noiembrie 2020


Rezumat

Devenită, în anul 301 d. Hr, prima țară creștină din lume, Armenia și-a conturat identitatea prin contopirea, pe parcursul a sute de ani, a două forţe opuse, spiritul european şi cel asiatic. Din acest dublu contact cu Grecia şi cu Orientul, s-a născut în Armenia o artă originală şi deosebit de interesantă. Un loc aparte în arta medievală din Armenia îl ocupă ilustrația de carte care debutează în secolele VI – VII și atinge apogeul în perioada secolelor XIII-XIV, perioadă în care s-a ajuns la un nivel artistic de neegalat, dar și la o dezvoltare fără precedent a școlilor de miniatură (conform literaturii de specialitate, pe teritoriul Armeniei funcționau în jur de 150 de astfel de centre). Deși tiparul s-a utilizat și în Armenia încă din sec al XV-lea, arta ilustrării cărților cu miniaturi a continuat până în sec al XIX-lea. Armenii au acordat o importanță deosebită manuscriselor, mai ales celor religioase, despre care credeau că ar avea puteri miraculoase; ei purtau Evanghelia cu ei în timpul campaniilor militare, la fel cum bizantinii purtau o icoană ca steag ostășesc. Cele patru Sfinte Evanghelii au fost textele cele mai ilustrate. Pe lângă scenele narative, miniaturiștii armeni au dovedit o măiestrie aparte în utilizarea decorațiunilor geometrice și florale de o complexitate deosebită. Textul din Evangheliile armene a fost ornat destul de generos: frontispiciile, chenarele, literele ornamentale sunt compoziții caracterizate de echilibru, armonie și o expresivitate desăvârșita. Elemente precum păsări, pești, cruci, motive florale și geometrice contribuie din plin la realizarea acestor decorațiuni în culori vii, utilizându-se o gamă cromatică unică din care se remarcă culoarea roşu-violet, pe care arabii o numeau chiar „culoare armenească”, considerată tot atât de prețioasă ca şi purpura. Miniatura armenească are un caracter unic în lume și se distinge atât prin măiestria execuției, originalitatea compoziției, strălucirea culorilor utilizate cât și printr-o viziune personală asupra lumii, uimind prin graţia sa plină de emoţie.

Cuvinte-cheie
artă medievală, ilustrație de carte, manuscris religios, Armenia, școală de miniatură