Opera artistică eminesciană evocă, cu o forță pe care n-o mai atinsese nici unul din înaintașii săi, lumea percepută prin simțuri. Un loc de seamă în pânza operei artistice îl ocupă acele îmbinări de cuvinte, care urmăresc scopul de a sugera nu suma semantică a componentelor, ci o abatere de la sensul fundamental al cuvintelor componente. Un deosebit interes îl prezintă sensul contextual al lexicului cromatic, care fiind folosit în diverse expresii comparative, sau în funcție de epitete și metafore, prin însăși esența lui constituie posibilități de construire a imaginii artistice. Astfel, în procesul de traducere trebuie să se țină cont de aceste imagini și regularități, pentru că neglijarea lor au făcut probleme traducătorilor, deoarece cuvântul este un element creator, el este un sentiment portativ care traduce în exterior energia creatoare a autorului său.

Eminescu's work of art evokes, with a force that none of his predecessors had ever touched, the world perceived by the senses. An important place of the artistic work is occupied by those combinations of words, which pursue the purpose of suggesting not the semantic sum of the components, but a deviation from the fundamental meaning of the component words. Of particular interest is the contextual meaning of the chromatic lexicon, which being used in various comparative expressions, or depending on epithets and metaphors, by its very essence, express possibilities to build the artistic image. Thus, in the translation process these images and regularities must be taken into account, because their neglect has caused problems for translators as long as the word is a creative element, it is a portable feeling that translates the creative energy of its author.