Amintirea Holocaustului din România în perioada comunistă a fost un subiect tabu, de cele mai multe ori ocultat. Acest lucru a făcut imposibilă recuperarea adevărului istoric, a memoriei vii, sau a reprezentărilor cultural-artistice ale acestui moment tragic al istorie noastre contemporane. Abia după 1990, şi mai ales după publicarea Raportului final (2004), subiectul a fost mai amplu abordat. Aceste material tratează istoria memorialisticii Holocaustului în România, pornid de la absenţa reprezentărilo culturale şi însistând pe memoria locurilor care amintesc de acest moment tragic, locuri care pot fi incluse într-un traseu cultural al memoriei cu beneficii sociale, istorice şi de ce nu şi economice. Chiar dacă aceste manifestări culturale ale memoriei sunt deoacamdată puţine, arată că există o deschidere critică a conştiinţei publice, dar mai cu seamă dovada recuperării memoriei culturale a Holocaustului.Acest traseu cultural al memoriei poate fi un act de reconstrucţie culturală şi artistică a traumei Holocaustului care să conserve memoria deoarece este important: A şti şi a nu uita, pentru a nu repeta!

The memory of the Holocaust in Romania during the communist period was a taboo subject, often hidden. This has made it impossible to recover the historical truth, the living memory, or the cultural-artistic representations of this tragic moment in our contemporary history. It was only after 1990, and especially after the publication of the Final Report (2004), that the subject was more widely addressed. This material deals with the history of Holocaust memorialism in Romania, starting from the absence of cultural representations and insisting on the memory of places reminiscent of this tragic moment, places that can be included in a cultural route of memory with social, historical and why not economic benefits. Even if these cultural manifestations of memory are still few, they show that there is a critical opening of the public consciousness, but especially the proof of the recovery of the cultural memory of the Holocaust.This cultural journey of memory can be an act of cultural and artistic reconstruction of the trauma of the Holocaust that preserves memory because it is important: To know and not to forget, so as not to repeat!