În toamna anului 2017 au fost realizate cercetări preventive la situl arheologic Tuzara I (r-nul Călăraşi, R. Moldova), având drept scop descărcarea de sarcină arheologică a suprafeţei aflate în zona gazoductului Ungheni-Chişinău. Descoperit în anul 2015, situl respectiv este amplasat pe panta nordică a văii râului Bâc, la 0,8 km NV de satul Novaci şi la 3 km VNV de com. Tuzara, având o suprafaţă de circa 170x70 m. Secţiunea cercetată a cuprins o suprafaţă totală de 540 m.p., fiind trasată de la V spre E, pe o lungime de 180 m. Drept rezultat al săpăturilor, au fost identificate o serie de complexe arheologice şi o cantitate relativ mică de materilale, a cărăr cercetare a permis atribuirea aşezării perioadei sec. VI-VII p.Chr. Dintre complexe se evidenţiază două locuinţe parţial adâncite în sol, care au putut fi degajate complet. Locuinţa 1 avea formă rectangulară, cu dimensiunile de 2,4x3,6 m, fi ind prevăzută în colţul de NV cu un cuptor-pietrar. De la acesta s-a păstrat o aglomeraţie de pietre de formă neregulată, sub care se găsea o vatră de lut de formă oval-rectangulară, cu dimensiunile de 50x70 cm. La baza complexului au fost identifi cate şi două gropi. În solul de umplutură şi printre pietrele instalaţiei de foc s-au găsit câteva fragmente de vase lucrate cu mâna din pastă grosolană (Fig. 2, 1). Locuinţa 2 (Fig. 1, 1A-1B) prezenta o formă rectangulară, cu dimensiunile de 3,8x4,1x3,7 x3,6 m (Fig. 2, 2). În colţul de NE s-a surprins o aglomeraţie de pietre, cu dimensiunile de 1,9x2,2 m. Sub pietre se afl a vatra cuptorului, care avea formă cvasirectangulară, cu dimensiunile de 0,4x0,8 m. Pe laturi şi în colţuri au fost surprinse şapte gropi de par. Drept inventar, în locuinţa 2 au fost găsite cinci fusaiole şi ceramică lucrată cu măna din pastă grosieră(Fig. 2, 3-8). În partea de NV locuinţa 2 era suprapusă de alt complex de locuire (nr. 3), prevăzut cu un cuptor de lut boltit. În afară de locuinţe, au mai fost descoperite şase aglomeraţii de lut ars şi 13 gropi menajere, toate aparţinând aşezării din sec. VI-VII. La extremitatea estică a secţiunii s-a mai descoperit un mormânt de înhumaţie, care conţinea numeroase mărgele de sticlă în zona picioarelor scheletului şi o fusaiolă de lut lângă mâna stângă (Fig. 2, 9), fiind atribuit culturii sarmatice din secolele I-III p.Chr. Acest complex, alături de descoperirea prin cercetările de suprafaţă a unui fragment de calotă craniană umană şi a unui gât de amforă romană, indică asupra existenţei în partea de est a sitului a unei necropole sarmatice, suprapusă de aşezarea medievală timpurie.figureFig. 1. Locuinţa 2 (1A-1B), groapa 10 (2), aglomeraţia de lut ars 4 (3) şi mormântul 1 (4).figureFig. 2. Ceramică din locuinţele 1 (1), 2 (2-4) şi groapa 11 (1) şi fusaiole din locuinţa 2 (5-7) şi mormântul 1 (9)