Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
634 55 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-08 11:25 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
343.541 (73) |
Преступления против общественных устоев, нравственности и семьи (512) |
SM ISO690:2012 STATI, Vitalie. Hărțuirea nonsexuală: posibile implicații penale. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale), 2020, nr. 8(138), pp. 25-36. ISSN 1814-3199. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.4011783 |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale) | ||||||
Numărul 8(138) / 2020 / ISSN 1814-3199 /ISSNe 2345-1017 | ||||||
|
||||||
DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.4011783 | ||||||
CZU: 343.541 | ||||||
Pag. 25-36 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Pot oare mijloacele extrapenale să asigure în toate cazurile prevenirea și descurajarea săvârșirii de hărțuire la locul de muncă? O întrebare urmată de alta, nu mai puțin importantă: Nu ar trebui oare posibila incriminare a hărțuirii la locul de muncă să fie privită ca parte a unui obiectiv mai larg, și anume – posibila incriminare in corpore a hărțuirii nonsexuale, indiferent de ambianța (de muncă, educațională, stradală, virtuală etc.) în care se comite o astfel de faptă? În cadrul acestui studiu se oferă răspunsuri argumentate la aceste întrebări. Se arată că nu ar fi suficient ca norma penală proiectată cu privire la infracţiunea de hărțuire să apere exclusiv relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei. Pentru a avea gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, hărțuirea nonsexuală trebuie să lezeze valorile sociale de cel mai înalt rang. Principiul ofensivității va fi respectat în ipoteza în care va fi incriminată hărțuirea care provoacă din imprudență vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei. În cazul în care hărțuirea provoacă din imprudență vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei, mijloacele extrapenale ar fi ineficiente. În ipoteza în care nu cauzează din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei, hărțuirea ar trebui să atragă răspunderea contravențională. Aceasta ar asigura diferențierea adecvată a răspunderii juridice pentru hărțuire. |
||||||
Cuvinte-cheie hărțuire, demnitatea persoanei, discriminare, acțiune discriminatorie, principiul „ultima ratio”, prin-cipiul ofensivității, pericol social, harassment, the dignity of the person, discrimination, discriminatory action, the "ultima ratio" principle, the principle of offensiveness, social danger |
||||||
|
Dublin Core Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'> <dc:creator>Stati, V.</dc:creator> <dc:date>2020-09-25</dc:date> <dc:description xml:lang='ro'><p>Pot oare mijloacele extrapenale să asigure în toate cazurile prevenirea și descurajarea săvârșirii de hărțuire la locul de muncă? O întrebare urmată de alta, nu mai puțin importantă: Nu ar trebui oare posibila incriminare a hărțuirii la locul de muncă să fie privită ca parte a unui obiectiv mai larg, și anume – posibila incriminare in corpore a hărțuirii nonsexuale, indiferent de ambianța (de muncă, educațională, stradală, virtuală etc.) în care se comite o astfel de faptă? În cadrul acestui studiu se oferă răspunsuri argumentate la aceste întrebări. Se arată că nu ar fi suficient ca norma penală proiectată cu privire la infracţiunea de hărțuire să apere exclusiv relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei. Pentru a avea gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, hărțuirea nonsexuală trebuie să lezeze valorile sociale de cel mai înalt rang. Principiul ofensivității va fi respectat în ipoteza în care va fi incriminată hărțuirea care provoacă din imprudență vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei. În cazul în care hărțuirea provoacă din imprudență vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei, mijloacele extrapenale ar fi ineficiente. În ipoteza în care nu cauzează din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei, hărțuirea ar trebui să atragă răspunderea contravențională. Aceasta ar asigura diferențierea adecvată a răspunderii juridice pentru hărțuire.</p></dc:description> <dc:description xml:lang='en'><p>Can the extra-penal means ensure in all cases the prevention and deterrence of harassment at work? Another equally important question is: shouldn't the possible criminalization of harassment in the workplace be seen as part of a broader goal, namely – the possible criminalization of non-sexual harassment in the body, regardless of the environment (work, education, street, virtual space, etc.) in which such an act is committed? This study provides reasoned answers to these questions. It is pointed out that it would not be sufficient for the projected criminal law on the crime of harassment to defend exclusively social relations with regard to the dignity of the person. In order to have the degree of social danger characteristic of a crime, non-sexual harassment must harm the highest social values. The principle of offensiveness will be respected in the event that the harassment that recklessly causes severe bodily injury or damage to health or the death of the victim will be incriminated. If harassment recklessly causes severe bodily injury or damage to health or the death of the victim, the extra-penal means would be ineffective. Assuming that it does not inadvertently cause severe bodily injury or damage to health or the death of the victim, harassment should lead to contravention liability. This would ensure adequate differentiation of legal liability for harassment.</p></dc:description> <dc:identifier>10.5281/zenodo.4011783</dc:identifier> <dc:source>Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Sociale) 138 (8) 25-36</dc:source> <dc:subject>hărțuire</dc:subject> <dc:subject>demnitatea persoanei</dc:subject> <dc:subject>discriminare</dc:subject> <dc:subject>acțiune discriminatorie</dc:subject> <dc:subject>principiul „ultima ratio”</dc:subject> <dc:subject>prin-cipiul ofensivității</dc:subject> <dc:subject>pericol social</dc:subject> <dc:subject>harassment</dc:subject> <dc:subject>the dignity of the person</dc:subject> <dc:subject>discrimination</dc:subject> <dc:subject>discriminatory action</dc:subject> <dc:subject>the "ultima ratio" principle</dc:subject> <dc:subject>the principle of offensiveness</dc:subject> <dc:subject>social danger</dc:subject> <dc:title>Hărțuirea nonsexuală: posibile implicații penale</dc:title> <dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type> </oai_dc:dc>