După anexarea Basarabiei, în 1812, la Imperiul Rus, țarul Alexandru I a promis populației băștinașe a Basarabiei păstrarea legilor și a obiceiurilor locale, însă aceste promisiuni treptat au fost golite de sens. Modalitățile de aplicare a legilor locale au avut ca rezultat o jurisprudență extrem de confuză, iar refuzul țarului privind aprobarea codului civil a multiplicat aspectele arhaice ale vieții juridice basarabene, a demonstrat intenția țarismului de a limita ori, eventual, de a anihila spiritul românesc al legilor locale și de a păstra distanța dintre românii basarabeni și ceilalți români.

After the annexation of Bessarabia in 1812, the Tsar of the Russian Empire promised the native population to preserve the local laws and customs, but this promise was gradually meaningless. The way of implementing of local laws resulted in extremely confusing jurisprudence, and the Tsar's refusal to approve civil code projects multiplied the archaic aspects of Bessarabian legal life and proved the intention of tsarism to limit or even annihilate the Romanian spirit of Bessarabian local laws and to keep at the distance the Bessarabian Romanians from the other Romanians.