În atricolul de faţă, în baza documentelor inedite de arhivă şi a publicaţiilor ştiinţifice, autorii analizează structura prestaţiilor extraordinare la care a fost impusă populaţia Basarabiei în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829. Autorii constată că populaţia din Basarabia erau supusă la îndeplinirea unor prestaţii ordinare, cunoscute, îndeplinite anual sau periodic, ca, birul sau dajdia, goştina, dijma, vădrăritul, pogonăritul etc., iar în cazul războaielor şi a unor prestaţii extraordinare: în bani, în muncă şi în natură, care erau necunoscute şi mult mai grele şi insuportabile. Îndeplinirea acestor prestaţii a rezultat cu cauzarea unor mari prejudicii populaţiei, precum şi sustragerea ţăranului şi a orăşeanului de la agricultură şi meşteşugărit, istovirea forţei de tracţiune, iar sărăcirea în masă a populaţiei a împiedicat dezvoltarea economică a regiunii, a frânat încadrarea gospodăriilor ţărăneşti şi moşiereşti în relaţiile mărfare şi a procesului de modernizare a regiunii.