Există, desigur, mai mult de un singur mod de a distinge democraţiile. Dată fiind necesitatea de organizare a alegerilor competitive şi alternarea la putere, normele şi instituţiile sunt de o importanţă majoră în democraţii. Luarea în consideraţie, la moment, a celor ce atrag după sine aceste reguli este suficient pentru a transmite complexitatea şi varietatea conţinutului specificat pentru desfăşurarea unor alegeri competitive. Există sute de moduri de a compila aceste reguli şi astfel, în principiu, sute de moduri de a diferenţia regimurile democratice. De aici reiese focalizarea asupra formei de guvernare instaurată, de normele care definesc guvernul şi modul de investire a acestuia. Conceptual, forma de guvernare într-o democraţie depinde de relaţia dintre executiv, legislativ, şi (daca aceştia există) preşedinţii aleşi. Principala problemă constă în posibilitatea înlăturării executivului de către legislativ în exercitarea mandatului [1, p.79]. Sistemele în care guvernele nu pot fi demise de legislativ sunt prezidenţiale. Sistemele în care acestea pot fi astfel eliminate sunt fie parlamentare (atunci când numai legislativului îi este permis să demită guvernul) sau mixte (când fie legislativul sau direct preşedintele ales poate demite guvernul). Mecanismul de demitere a executivului de către legislativ rezidă în pronunţarea votului de neîncredere iniţiat de legislativ – sau în eşuarea obţinerii votului de încredere care a fost iniţiat de către guvern. Mecanismul de demitere de către preşedintele ales poate fi direct, cum ar fi în cazul când preşedintele în ordine unilaterală poate parţial sau complet să înlocuiască membrii guvernului, sau indirect, cum ar fi atunci când preşedintele dizolvă legislativul, anunţă alegeri anticipate, şi astfel provoacă căderea guvernului. Mai sunt şi alte câteva aspecte importante legate de natura şi funcţionarea guvernului în democraţii, dintre care unele au fost făcute întru definirea caracteristicilor formelor de guvernare democratice. Acestea includ natura puterii executive, prin prisma colectivităţii sau colegialităţii în parlamentarism şi caracterului unipersonal în prezidenţialism; separarea şefilor de stat de guvern în parlamentarism şi fuziunea lor în prezidenţialism; alegerile indirecte în parlamentarism şi alegeri directe în prezidenţialism; existenţa unui preşedinte cu autoritate de legiferare acordată de constituţie în regimurile prezidenţiale sau cu atribuţii considerabile în regimurile mixte. Aceste caracteristici ale democraţiei totuşi nu sunt suficiente pentru a distinge formele de guvernare. Unii ar putea sugera că există cazuri atipice sau intermediare, regimuri hibride care nu se încadrează nici în categoria regimurilor parlamentare, nici prezidenţiale. Şi totuşi, dacă nu suntem ca pabili să identificăm un criteriul pozitiv pentru identificarea acestor regimuri, aceasta nu pare să fie o situaţie satisfăcătoare pentru că, pur şi simplu, creează o categorie reziduală care întruneşte un şir de cazuri eterogene. Ca urmare, este necesar de a produce un set de criterii care clasifică f ără ambiguitate regimurile democratice în funcţie de forma lor de guvernare. Astfel: sistemele în care guvernele trebuie să se bucure de o majoritate în legislativ, pentru a exista, sunt clasificate ca parlamentare; sistemele în care guvernele nu au nevoie de asistenţa majorităţii în legislativ, pentru a exista, sunt clasificate ca prezidenţiale; şi sistemele în care guvernele depind şi de o majoritate în adunarea legislativă, şi de preşedinţii aleşi pentru a exista sunt clasificate ca mixte. În plan operaţional, următoarele trei întrebări oferă o secvenţă de paşi care identifică fără ambiguitate democraţiile prezidenţiale, parlamentare, şi mixte. Nu întâmplător, democraţiile „mixte” nu constituie o categorie reziduală. Deşi combină caracteristici atât ale parlamentarismului pur, cât şi ale prezidenţialismului pur, sistemul mixt este un tip bine determinat al democraţiei. În acest sens, nu este un intermediar sau o categorie oarecum neclară ce stă între cele două forme pure. Este guvernul responsabil în faţa adunării legislative? Responsabilitatea în faţa legislativului înseamnă c ă o majoritate legislativă deţine puterea constituţională de a demite guvernul din funcţie. Responsabilitatea în faţa legislativului este o condiţie necesară pentru existenţa unui sistem parlamentar sau a unui sistem mixt, în cazurile în care nu există o responsabilitate în faţa legislativului suntem în prezenţa sistemului prezidenţial. La rândul său, cazurile în care există responsabilitatea în faţa legislativului pot fi fie parlamentare, fie mixte. Există un preşedinte ales independent (prin vot direct sau indirect)? Existenţa unui preşedinte ales direct nu este o condiţie nici necesară, nici suficientă pentru identificarea unui sistem democratic: alegerile prezidenţiale au loc în ambele sisteme atât prezidenţiale, cât şi mixte; şi alegerile prezidenţiale indirecte pot fi caracteristice atât sistemelor prezidenţiale (ca în Statele Unite sau în Argentina până în 1994), cât şi sistemelor parlamentare (Germania, Italia, Grecia) [2, p.266]. Cu toate acestea, coroborate cu informaţii despre încrederea legislativului, lipsa unui şef al guvernului ales direct identifică, în majoritatea cazurilor, democraţiile parlamentare. Prin urmare, această întrebare ne permite să identificăm state în care, din cauza absenţei unui cap de guvern ales direct (în combinaţie cu încredere legislativului), nu pot fi nici prezidenţiale, nici mixte. Aceste ţări trebuie, prin urmare, să fie parlamentare, chiar dacă şefii de guvern sunt – ca în Africa de Sud, Kiribati, Insulele Marshall – numiţi „preşedinţi”.Este guvernul responsabil în faţa preşedintelui? Dată fiind responsabilitatea în faţa legislativului, problema este de a determina dacă guvernul este responsabil în faţa preşedintelui. Responsabilitatea Guvernului în faţă de preşedinte poate fi directă, atunci când preşedintele unilateral poate demite guvernul în întregime sau un ministru la un moment dat. Aceasta poate fi de asemenea, indirectă, atunci când preşedintele demite guvernul prin dizolvarea legislativului. În ambele cazuri, guvernul depinde de sprijinul majorităţii legislative şi de preşedintele ales în mod independent şi direct pentru a rămâne în exerciţiu. Astfel, dată fiind atât responsabilitatea în faţa legislativului, cât şi în faţa preşedintelui ales (fie în mod direct sau indirect) a guvernului este suficient pentru a caracteriza regimul ca fiind „mixt”. Cazurile în care preşedintele nu poate demite guvernul şi/sau dizolva legislativul sunt clasificate ca democraţii parlamentare [3, p.110-111]. Operaţional, a răspunde la aceste întrebări şi a identifica forma de guvernare nu prezintă dificultăţi. Atât alegerile directe ale preşedintelui, cât şi responsabilitatea guvernului în faţa adunării legislative sunt uşor de identificat în constituţiile existente.