Conceptul de transmitere transgenerațională a materialului psihic de­­vine tot mai frecvent invocat în lucrările psihologice din ultimele de­­cenii. Acest interes pentru transmiterea tarnsgenerațională a mate­ria­­­lu­lui psihic a fost accentuat prin studiile realizate începând cu a doua ju­mătate a secolului XX asupra consecințelor catastrofelor so­cia­le și a genocidurilor. În mod special studiile psihanalitice au anunțat pre­zența unor scenarii traumatice preluate inconștient de către urmașii per­soa­nelor care au trecut prin traume psihice masive.Din perspectivă psihanalitică, mecanismul transmiterii transgera­țio­nale este anunțat de S. Freud (2013) în lucrarea Totem și tabu, în care menționează despre transmiterea urmelor mnezice de-a lungul gene­ra­țiilor succesive încă de la începuturile umanității. În mod special, urme ale evenimentelor traumatice survenite în cursul istoriei umanității reapar în fiecare individ și pot contribui la structurarea personalității sale, dar și la structurarea personalității comunitare [4].René Kaës (1989), atrage atenția la rolul memoriei, individuale și co­lective, grație căreia există istoria generațiilor și este posibilă trans­mi­terea peste generați a materialului psihic [2].Lebovici (2006), prin conceptele sale de mandat transgenerațional și arbore al vieții, relatează despre felul în care afilierea la familie și la cultură se întâmplă atât la nivel conștient, cât și inconștient, individul la naștere fiind mandatat cu realizarea anumitor scenarii de viață. În lucrarea sa Arborele vieții, Lebovici descrie „contururile unui copil ale cărui anumite trăsături de caracter reproduc ceea ce au trăit părinții lui, iar conflictele infantile ale acestora determină natura identificărilor copilului cu părinții lui” [3].Faimberg (2013) relatează despre confruntarea generațiilor și se referă la identificarea copilului cu părinții săi interni, acesta ajungând să asimileze inconștient istoria părinților. Folosind termenul de telescopaj, autoarea se referă la felul în care identificarea inconștientă este sensibilă în mod special la secretele familiei, nespuse și neelaborate de către predecesori și transmise inconștient urmașilor [1].Gampel (2003) vorbește despre efectul radioactiv, referindu-se la urmele psihice ale experiențelor traumatice pentru urmași și pentru întreaga comunitate. Termenul identificare radioactivă reprezintă o metaforă împrumutată din fizică, metaforă care ilustrează efectele violenţei sociopolitice a statului, asistată de tendințele distructive specifice fiinţelor umane. După cum radioactivitatea nu are nici formă, nici miros, nici culoare, dar totuși se infiltrează în corpurile noastre, la fel și în cazul violențelor sociale, noi suntem, fără să ne dăm seama, receptorii pasivi și transmitățorii experiențelor sociale traumatizante prin simplul fapt că suntem subiecți sociali, spune autoarea [5].Premisa psihanalitică conform căreia materialul psihic se transmite atât la nivel conștient, cât și inconștient, a extins considerabil pers­pec­tiva prin care este gândită reprezentarea asupra funcționării psihice a individului și a comunității. Conceptul de transmitere transge­nera­țio­na­lă a permis formularea unor ipoteze importante asupra continuității psi­hice atât în aspect sanogen, cât și în aspect patologic.